Cei şapte ani de acasa.

!

Bunul simţ lipseşte, nesimţirea este mare, prostia ar trebui să doară, dar nu o face... Am rămas cu un gust amar după aproape 3 săptămâni petrecute în jungla facultăţii.Dar a fost ceea ce mi-a arătat că sunt singură, că nu ma identific cu concepţiile colegilor, cu felul lor de a se purta. Sunt rari oamenii care te ajută fără nicio obligaţie, dar aceia sunt adevăraţii prieteni.Nu cei care iţi cer ceva de la obraz, iar dacă nu îi poţi servi, aruncă cu noroi. Dragilor, să înţelegeţi ceva: vorba dulce mult aduce! Ce te costă să spui un 'te rog' şi un 'mulţumesc'?Ce înseamnă 'dă-mi' şi nici măcar un 'du-te dracu' după ce ai ajutat? Nu pot face rabat de la felul în care am fost educată, nu pot renunţa la ceea ce cred şi la scara mea de valori. Dacă preţul acestor lucruri e acela de a ramane singură, îl accept fără doar şi poate! Ca să nu mai spun de faptul că nu am întrebat pe nimeni cănd am ales drumul ăsta, nu m-am bazat niciodată şi nu m-am lăsat în cârca altora să mă ajute să trec anul că 'băga-mi-aş, repet anul a nu ştiu câta oara şi dă-mi şi mie să copiez, că n-am numarul de credite'. Asumaţi-vă deciziile şi faptele ce recurg din treaba aceasta. Dacă cineva ajută, o face că simte, vrea, doreşte, nu că e obligat sau trebuie. Sunt dezamăgită.Calitatea îndoielnică a oamenilor caracterizează din ce în ce mai mult, ajunge să fie starea de normalitate. Nu stau să fac educaţie.Îmi convine, stau, nu-mi convine, plec.Simple as that!Ştiu că sunt invidiată, dar invidia este una din modalităţile de a-ţi da seama de propria valoare, ştiu că sunt diferită şi din acest motiv pot fi de neînlocuit.Să rezum, ştiu să mă analizez şi să văd unde mă situez. Pot merge cu capul sus, sunt mândra de ceea ce am realizat până acum şi nu voi pleca urechea la toţi cei care au frustrări datorită rezultatelor mele. Vorbiţi frumos, ne înţelegem. Dacă nu, punctul a fost pus. Educaţia face omul mai frumos!Şi nu studiile, ci cei ŞAPTE ANI DE ACASA