Despre cum privim moartea..

In ultimele doua saptamani, doi colegi ai mei au avut parte de vesti neplacute:le-au murit rude:tatal, respectiv bunicul.

Au fost daramati psihic.Era normal.Doar ca, eu ma voi lega de cum ar trebui sa privim acest lucru dar si de felul in care ar trebui sa vorbim cu persoanele de langa noi.

Nu stiu ce inseamna pentru voi, moarte.
Pentru mine, este doar o alta etapa a vietii.Ultima, din acest circuit perpetuu.
In sine, este un fenomen normal.Mori, te transformi.
Doar ca...ceea ce lasi in urma...:( familie, prieteni si multe multe altele..Ei iti vor simti dorul, ei vor suferi.Tu deja nu mai ai cum sa stii asta..
Asta este singura parte neplacuta a fenomenului, in sine.

"ceea ce nu traim la timp, nu mai traim deloc"
este foarte mult adevar in aceasta vorba.Daca nu facem ceea ce ne dorim, in cel mai scurt timp cu putinta, e posibil sa intervina o multitudine de factori, care sa impiedice acest lucru.Si dupa, mereu ne punem intrebarea "Cum ar fi fost daca...?".Totul poate fi facut.Doar sa fie facut cu cap.Atat.

"Mereu, desparte-te de cunoscuti cu vorbe blande.Nu stii cand o sa-i mai revezi si daca ii mai revezi".
Asa au patit si ei.M-au intristat.
Dar m-au facut sa realizez ca orice e posibil.

O cauza nobila:D

hai sa sustinem ceva ce merita!
dati un vot, va rog frumos!

(pentru a vota, dati click pe titlul articolului)

Ce inseamna "a vorbi frumos"?

Ce inseamna a vorbi frumos?
De ce ar trebui sa facem asta?Ce beneficii avem?

A vorbi frumos nu inseamna doar sa folosesti cuvinte elevate.Inseamna mai mult...
Inseamna respect, inseamna atentia pentru interlocutor, inseamna sa poti sa fii capabil sa porti o discutie cu absolut toata lumea.

Niciodata nu mi-au placut oamenii care nu folosesc cuvintele de baza, gen "te rog"/"multumesc"&co. .
Poate sunt o ciudata, dar nu ii inteleg cum unii au "capacitatea" de a ignora lipsa acestor cuvinte, si pe deasupra, sa faca si ceea ce "au fost rugati".
Prin atitudinea asta, incurajeaza lipsa educatiei, ridicand-o la rangul de normalitate.:|

De multe ori, cand intru intr-un magazin si dau binete, nu mi se raspunde.
Aleg doua variante, depinde cat de grabita sunt:
1)ori plec, la magazinul urmator, pana gasesc un vanzator care sa fie civilizat si sa-mi raspunda
2)ori repet salutul, agasand persoana cu insistentele mele, pentru a ma putea "bucura" de un serviciu cat de cat calitativ.


Poate ca am putea sa schimbam lumea..
Nu prin ignoranta, nu prin nepasare..

Cum?

Asta ar trebui sa stiti voi.Eu stiu cum as vrea sa fie societatea.societatea mea.

Incercati!
Poate un om se va 'destupa', si el, la randul lui, va face asta, cu un altul...

Despre plafonare sau inamicul numarul unu

Plafonarea..

Ce este?Unde duce?Ce ne face?

Pai...
E mai mult un "curent", ne duce pe panta abrupta a decaderii si a esecului...Urmand sa pierdem "trenul".
Mereu trebuie sa tindem la mai mult, sa ne dorim noi insine mai mult , pentru ca sa putem trece la "the next level".

De ce sa ne multumin cu putin, cand putem lupta, ca sa avem aproape tot, daca nu chiar, tot?!



Lupta pentru tine!Nimeni nu o va face in numele tau!

Bucuria imperfectiunii versus plictiseala perfectiunii

Astazi, am purtat conversatii cu doi oameni, care m-au facut sa refelctez asupra a ceea ce va voi spune ..Printre altele , am ajuns sa discutam despre perfectiune, imperfectiune si altele..O sa ma opresc asupra celor doua:perfectiune si imperfectiune.

Care sunt avantajele perfectiunii?

Totul merge bine, viata e roz, nu exista griji, suparari, nervi, stress, nesimtire, minciuna..

Dezavantajele?

Pai..totul ar fi frumos pana la un anumit moment dat.Dupa aceea, ar interveni monotonia, ai cauta diversitatea in perfectiune.

Perfectiunea nu exista.Multi ne-o dorim, nestiind ce ne asteapta, spre ce tindem, ce ne dorim.Uneori, neatingand-o, se ajunge la disparare, ceea ce usor usor, macina sufeltul si mintea.

Imperfectiunea ofera griji, ofera tristete si bucurie, ofera ascensiune si coborare, ofera tot ce perfectiunea nu da.

Imperfectiunea ofera lucrurile marunte, de zi cu zi..Cele care condimenteaza viata..

Mereu mi-au placut micile gesturi, micile atentii, micile surprize..Acelea sunt "chestiile" care ma fac cu adevarat fericita.
Nu mi-am dorit nicodata bucurii rare si mari.Intre timp, pot interveni atatea, si starea psihica sa decada..Nu ar fi mai frumos sa o intretinem, decat sa o "umflam" din an in paste, rar si greu?!

Acum aproape doi ani, de 8Martie, eram la liceu.La un moment dat, primesc un mms:era tata, imi cumparase o zambila, o pusese in vaza, pe birou, in camera mea.El a vrut sa-mi arate ceea ce imi luase, cu atata dragoste.M-a miscat gestul, mi-a inveselit ziua, m-a facut mai fericita.Acestea sunt adevaratele lucruri pentru care merita sa traiesti, pe langa altele, ce vin odata cu timpul.

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.(Paler)

Echilibrul ia locul perfectiunii, al imperfectiunii, oferind cate putin din fiecare.

Atunci cand vom accepta omul de langa, cu bune si cu rele, atunci cand vom cauta micile bucurii, vom renunta la perfectiune cautand echilibrul, atunci cand ne vom bucura de un rasarit si vom suspina punandu-ne o dorinta cand va cadea o stea, vom fi fericiti.

Ar trebui sa nu mai incerc sa omor toti demonii unui om, caci ii voi omori si ingerii..

Ar trebui sa invat...

Ar trebui sa invatam.
Zambeste!

ps:Pe aceasta cale, le multumesc celor doi, caci m-au mai ajutat sa ies din "plasa" perfectiunii.

Despre incredere tradata sau cum e sa fii inselat...

Incredere..Stabilitate..Comunicare..Sentimente..Respect..Sinceritate..

Cateva ingrediente pentru ca toate sa mearga bine:atat o prietenie, cat si o relatie.

O sa scriu despre sinceritate, respect si incredere(poate sa se mai strecoare si altceva:">)...

Sinceritatea poate sa fie buna, dar si rea, pentru ca atunci cand este asa, ea raneste.Doare, dar este necesara.

De ce sa minti pe cei din jurul tau, cand mai simplu, le spui intr-o maniera stilizata, adevarul, ceea ce crezi sau faci..

De ce prefera oamenii "sa joace la dublu", cand ar fi mai simplu sa spuna ca nu mai nutreste sentimente pentru cel/cea care i-a fost candva, alaturi?!De ce sa minta si sa faca nu una, ci doua, poate chiar trei(cu cel/cea in cauza) persoane sa sufere?!

Respectul, iar..merge mana in mana cu sinceritatea.

Daca in urma unei relatii de orice gen, a ramas doar respectul pentru acem om, iar...Frumos si onest ar fi sa-i spui adevarul...Ajungand astfel, la sinceritate...

Increderea..

Teoretic, se castiga greu.Dar, cum sta situatia daca, de la bun inceput, se porneste cu incredere aproape maxima?!Ca sa nu fiu patetica si sa zic maxima...

Persoana de langa, ajunge sa profite, sa minta, sa insele, sa tradeze respectul, iar sinceritatea sa fie neglijata.Astfel, distruge tot ce ar fi putut fi frumos, tot ce candva le-a legat..

Nu inteleg de ce se prefera sa se "ascunda dupa deget", cand ar fi, mai simplu, la o discutie sincera, sa se spuna totul, sa se "dea cartile pe fata"...Sa existe sinceritatea, respectul, adevarul,increderea, dar si maturitatea, si capacitatea de a-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor din trecut..

Prin intermediul comunicarii, toate cele mai sus mentionate, pot fi spuse..Daca lipseste ea, cred ca totul se duce de rapa...Poate asta e lipsa, mereu..Nu stiu..:(

Sunt atatea intrebari fara raspuns...Intrebari la care nici eu, nici tu, nici persoana draga, nu are nici cea mai vaga idee, de cum ar fi "raspunsul perfect"...

Si totusi..

Zambiti!

Nu se stie cine se poate indragosti de felul in care zambesti..

Despre ce inseamna iubirea in viziunea fetelor si a baietilor

In ziua de azi, lumea nu mai constientizeaza notiunea timpului.
El trece prea repede, sunt unii oameni carora nu le ajunge ziua si ar trebui sa aibe 25 de ore, si alora, carora le ajunge si se plictisesc.
In dragoste, timpul e relativ.
Fetele vor stabilitate, sa simta ca "apartin" persoanei iubite, vor sentimente pure si sinceritate.
Ei, vor doar experienta, distractie, precum sunt "albinutele, din floare in floare".
Tot noi suferim, pe cand ei, mai adauga inca o mandra, in palmares.
Tot noi plangem, ramanand cu rani adanci, ce nici macar anii nu le vindeca, iar ei, ziua urmatoare, zambesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Poate ca ar trebui sa fim si noi ca ei.Sa nu ne pese, sa fim capabile sa nu ne atasam de ei, doar sa..ne distram cu ei.Dar...
Iar am face noi un compromis.Iar.
Indiferent ce am alege, sa iubim sau sa ne distram, mereu facem cate un compromis legat de ceea ce mai acceptam la "el", de felul in care ne distram(dupa, riscam o etichetare dura si urata) sau pur si simplu, chiar si alegera asta, e un compromis.
Nu stiu cine iese cel mai casigat din toata povestea:ei ca le au pe toate si defapt pe niciuna , sau ele, ca au fost candva fericite...

Despre iubirea la distanta sau ce inseamna dragostea platonica

Azi vorbesc despre iubire.Despre un alt fel de iubire.Despre cea platonica si cea la distanta.De multe ori, sunt sinonime.Sa va spun si de ce..

Iubirea e un sentiment frumos, pur, inaltator..As putea sa adaug mii si mii de epitete, adjective sau ce mai vreti voi, acestui sentiment,dar ma rezum la atat.
Am ajuns sa-mi formez idealul de "fat-frumos" gratie unei persoane cu adevarat deosebite.Tot acea fiinta, m-a invatat sa iubesc profund.
Iubirea platonica implica sentimente puternice.Inseamna sa poti sa fii alaturi de persoana iubita, cu mintea si sufletul, chiar daca, fizic nu poti fi langa.Inseamna sa fie dispusa sa acorde si sa ofere totul, cand primeste o buna parte din ceea ce si-ar dori.Inseamna comunicare.Inseamna afectiune.Inseamna totul.

Un paradox,este acela ca, indiferent daca suntem langa persoana iubita, riscam sa ne indepartam si sa ajungem "necunoscuti".
Lipsa de comunicare degradeaza totul.Dupa aceea, vine potopul...
Cel mai dureros este sa iubesti persoana de langa tine iar ea, sa te ignore...Sa o tii de mana si totusi sa-tifie departe...

Inca sper sa Paler nu s-a inselat cand a afirmat ca daca prietenia poate exista la distanta, poate exista si iubirea..

Depre prietenie sau cat de frumos este sa ai cu cine impartii totul

Azi scriu despre prietenie.
Despre ce inseamna.
Despre ce implica.

Ce reprezinta prietenia?
Pentru mine, este ceva divin.Inseamna sa am pe cineva mereu langa mine.NU am suferit niciodata definitia patetica "prietenul e acela care e langa tine la rau".Defapt prietenul este langa tine mereu, si cand e soare afara, si cand ploua, si cand zambesti si cand plangi, dar mai ales cand ..nu este fizic, langa tine,dar mereu stie despre tine si viata ta.(da...stiu..e cam incurcata:)) treaba :) )
Poti sa ai mai multi prieteni buni?
DA...sunt de parere ca poti.
Eu pot.In egala masura, le impac pe toate.Defapt sunt doua.Una aici si una acolo.Dar si cea care este acolo, defapt este aici, in sufletul meu...deci..tot aici..
Care sunt premisele unei bune prietenii?
Nu stiu daca sunt.Daca exista reteta magica, care iti va oferi de-a gata,prietenul.
La mine, au pornit ca un foc.Ambele.
De fiecare data, m-am inselat asupra persoanelor lor.Singurele dealtfel, pe care nu le-am putut "citi".Credeam ca sunt diferite de mine, de felul meu de a fi.S-a dovedit ca ma insel.
Acele aere aparente, acele inchistari in sine, erau defapt mijloacele lor de protectie, impotriva celor care le-ar fi putut rani..
Sunt ca mine.Cand ma uit la ele, imi vad reflectia(sau reflexia, ambele sunt corecte ;) ).Acelasi mod de a gandi, de a actiona, de a se comporta.
Distanta influenteaza cumva?
Asa cum zicea si Paler, prietenia exista si la distanta.
Una dintre prietenele mele, invata peste hotare.Credeam ca,in momentul in care va pleca, se va rupe totul.Cu toate astea, prietenia noastra s-a consolidat uimitor, in cel mai rau caz, a ramas la fel.
Mereu am vorbit, am pastrat legatura, mai un mail, mai cateva minute pe mess...Dar mereu am fost una langa cealalta, mereu am stiu de cealalta.
In schimb, cea de-a doua prietena(detest ca trebuie sa zic "prima" si "a doua".ambele ocupa acelasi loc in sufletul meu) este langa mine, 24/24.Deci nu se pune problema distantei, decat in vacanta.
Certurile afecteaza relatia?
Prietenii adevarati, iti vor spune cand gresesti, iti vor da un sfat, dar vor fi capabili sa treaca peste "mici impedimente".De asemeni, si celalalt va avea grija sa nu cauzeze discutii.Este o relatie 50-50.Fiecare stie cand sa lase si cand sa nu.
Personal, nu am avut nicio cearta, de cand am ajuns sa fiu prietena buna, a celor doua.Am stiut cum sa avem grija de relatie, sa o facem sa creasca si sa infloreasca..


As mai fi avut de scris..de dezbatut subiectul asta.
E frumos.E pur.E ideal.
Dar acum, mi-e somn :">.
Data viitoare, sper sa scriu despre iubirea la distanta.Sa vedem ce o iesi..


O saptamana frumoasa!
>:d<

Despre copii si adulti..sau despre maturitate si copilarie

Astazi m-am confruntat cu ceva ciudat..M-am confruntat cu dorinta unei persoane de a fi mare, cu toate ca e mica...Sau defapt sa fie mica, chiar daca e mica..Ma rog, ceva de genul.Inca nu imi este clar.:

In ziua de azi, din ce in ce mai multi copii vor sa devina adulti, sau macar sa capete cativa ani in plus..Ajung sa recurga la tigari, alcool si alte metode mai putin ortodoxe, pentru a parea mai...mari, cu vocea mai groasa, mai maturi..OO DA!

Intr-o lume in care totul se misca, nimic nu sta pe loc, intr-o lume in care timpul liber nu mai exista, fiind inlocuit de griji, munca&co, pentru ce doresc minunatii copilutzi sa fie mai mari?!Pentru ce?!

Din ce cauza ei afirma ca sunt mici, doar ca fumeaza si consuma alcool?Pentru ce?

Si mai ales, de ce vor sa fie adulti, doar la anumite lucruri, fapte..?!Pentru ce?!

Unele lucruri vin odata cu varsta.Nu trebuie fortate.

Poate ca ei doresc sa para mai mari, ca sa..."se distreze mai bine"..si vor sa fie copii, in continuare, ca sa fie acoperiti de scuza "lasa maica..inca sunt mici"

Probabil ca, in momentul in care voi afla, va voi zice si voua...Sau cand veti afla voi, imi veti spune si mie..

Pana atunci..

Zambiti!