27 februarie 2009

Despre echilibrul precar sau despre ce castigam si ce pierdem...


Balanta.Se inclina.Mereu.In toate partile.
Niciodata nu exista egalitate.Inclina inspre bine sau inspre rau.Nu se poate si nu o putem echilibra.
Cineva, mi-a spus ca nu pot avea totul.Intr-un fel, este adevarat, dar de ce?!
Nu ne putem multumi cu putin.Tindem catre maxim, catre bine, catre suprem, catre tot.
Eram foarte atenta la ceva..Mereu, daca pierd o persoana pentru care simteam ceva, gasesc un prieten, ce imi este alaturi.Invers, nu mi s-a intamplat niciodata. :|
Dar este foarte interesant fenomenul..inexplicabil:))

Mi s-a atras atentia asupra urmatorului fapt:am o familie minunata (:x), dar cu toate astea, nu am un EL care sa-mi fie alaturi.
Sunt doua extreme.Nu am gasit calea..de mijloc?!Este impropriu spus astfel, doar partea cu "el" ar trebui adusa la mijloc.Cealalta parte, merge mult prea bine, pentru a regresa vreodata:)
As putea spune sa este echitabila situatia.Dar nu ma multumesc cu ea, astfel.
Caut perfectiunea, cum spuneam si prin alte posturi.Mi s-a atras atentia sa caut echilibrul, in schimbul..perfectiunii.
Doar ca...nici pe una, nici pe cealalta, nu pot afirma ca..am gasit.

Bun..alte sugestii ce ar trebui sa caut?!:))
Eu devin lipsita de idei..de intuitia asupra a ceea ce merita sa fie descoperit..cunoscut..pus in balanta, pentru a-mi echilibra talerele vietii.:))

Poate e un moment lipsit de inspiratie.

Sau poate nu.

Voi afla candva.Poate va voi spune si voua ce lipseste.Sau poate nu, pentru a va determina sa cautati singuri.Si pentru a va bucura mult mai mult de ceea ce realizati singuri.

Visati!si Zambiti!

Viata e frumoasa, asa cum este ea!

Timpul..detasare..comunicare..


Din ce in ce mai des, cuplurile vor sa petreaca mai mult timp impreuna.
Asta este pe la inceput,cand vor sa se cunoasca mai bine,sa "stranga" relatiile si sa "creasca" sentimentele.
Dupa ceva vreme,unul din parteneri simte nevoia de o pauza.Se simte sufocat, ceva nu mai merge.
Uneori,ceea ce se vrea, se interpreteaza gresit.Spre exemplu, el a spus ca vrea si pauze, momente de respiro pe durata zilei,ea a inteles ca sunt definitive..Ceea ce a urmat, este evident:s-au despartit.A ramas doar o lupta a orgoliilor...
Cand ai pe cineva langa, e normal sa petreci mai mult timp cu persoana respectiva, doar ca, nici prietenii nu trebuie neglijati.
Multi, sub pretextul "prietenilor",incep o detasare lenta de iubit(a).
Toate aceste probleme ar putea fi rezolvate..E simplu, cu ajutorul comunicarii.Doar ca..lipsa ei e din ce in ce mai acuta..
Totul se termina..mereu..in principal din aceasta cauza.Oare merita?
Nu cred..


Comunicati!Iubiti!Si aveti grija!

22 februarie 2009

Despre trecut sau curiozitati dureroase


Greseli din trecut.
Candva ajung sa te "macine", sa te faca sa te gandesti la ele, iar si iar.
Vine o clipa cand reusesti sa le lasi deoparte..Sa le ingropi in infinit, sa uiti de ele, dar sa tragi invatamintele corecte.
Iti refaci viata, ajungi iar fericita langa un X, si el, intr-un moment de maxima curiozitate animalica, te intreaba despre..FOSTELE RELATII.
Si pac!Totul se strica iar.(e valabil si invers)

Nu inteleg de ce respectivele persoane, nu se multumesc cu prezentul, poate si viitorul, ci vor sa stie tot, de la nastere, pana in..momentul de fata.
Nu inteleg cu ce ii ajuta sa stie tot?Nu inteleg,motivele?!
Bine, ar replica si ar spune ca vor sa nu repete greseli din trecut.
Dar existand comunicarea, de ce se tem de respectivele probleme?!

Sunt atatea inadvertente..Atatea probleme..Atata stress..

Un(alt) lucru l-am invatat, de la cineva care mi-a aratat cum ar trebui sa fie EL'ul meu, si pe care l-am iubit mult..
NU INTREBA NICIODATA,NU DESCHIDE SUBIECTUL DESPRE TRECUTUL SENTIMENTAL!


pana atunci..ganditi-va de doua ori, daca vreti sa stiti cu cati s-a sarutat persoana de langa ;)

Iubiti!Si ganditi!

21 februarie 2009

Hai la vot!

VOTEZI la roblogfest 2009

Daca va place blogul meu, dati un vot.
Daca nu..nu am solutie:))
lasati un comment cu ce ati dori sa imbunatatesc, sa schimb, etc.

merci beaucoup

20 februarie 2009

Vreau sa cresc mic!


DEMISIE OFICIALA

Subsemnatul, va aduc la cunostinta demisia oficiala si irevocabila din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat
banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer,intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A
fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit:razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta,politicieni de
mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri (unde ...?) si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta",
navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina
a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. !!!
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti,medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT! Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

15 februarie 2009

Zambete de copii


De mai bine de 2 luni, merg la voluntariat, la casa de copii, din Breaza.
Acolo, copii au in jur de 15-16 ani, doar ca..au diverse probleme.La varsta aceea, ei sunt d-abia in clasa a 8a:(
Sunt deosebiti.Au suflet mare.Indiferent cum, incearca sa-si pastreze copilaria, chiar daca sunt privati de dragostea parinteasca.
Din aceasta cauza, noi am venit sa le intindem o mana de ajutor, sa le oferim macar o parte din dragostea noastra, pentru a le lumina, macar pentru cateva ore, chipul trist.
Prima data cand am pasit in curtea lor,m-a trecut un fior.Ii vedeam cum au aparut in intampinarea noastra, cum stateau la geam si se uitau dupa noi, si pentru o clipa, m-am gandit daca as fi fost in locul lor..Iar, pentru a mia oara, am realizat ca am o familie perfecta, care imi ofera neconditionat dragostea,sprijinul,prietenia lor.Pur si simplu,imi ador familia :X.
De Craciun, i-am invitat la noi, in liceu.Mosul a trecut si pe aici, lasandu-le mici cadouri.Erau in extaz piticii..
E frumos sa vezi ca se ataseaza de tine.Ca intreaba de tine, ca te cauta, ca iti duc dorul.E frumos sa poti sa ii faci sa zambeasca.
Zambetul lor,inseamna mult mai mult, decat zambetul oricarei alte persoane.
Acum ceva vreme, am reusit sa fac o fetita sa nu mai fie trista si sa nu mai gandeasca negativ.Si ea, s-a atasat de mine..La momentul plecarii, ea mi-a adus unicul ei ursulet, si mi-a spus "Rucs, ti-l daruiesc tie.Vreau sa ai grija de el".Mi-a venit, pur si simplu, sa plang.M-a miscat pana in adancuri, gestul ei.
Si cu toate asta, fiind actiune de voluntariat, nu inteleg de ce unii o considera o corvoada, de ce le spun in feluri denigrante, jignitoare?!


Iar ajung la concluzia..lumea e pe interes.Ei vor diploma.
Eu vreau sa ma schimb.
Sa am sufletul si mai bun,sa fiu capabila sa am rabdare, sa pot sa imi imbunatatesc comunicarea cu cei mai mici ca mine, sa pot sa imi revars macar o parte din dragostea ce ar fi trebuit sa o dau lui X sau lui Y(dar cum ei nu exista..8-|) lor, sa pot sa fiu fericita prin ei si prin zambetul lor..

Nu stiu cine a iesit mai castigat din treaba asta..Ei, ca pot sa mai zambeasca, sau eu, ca m-am schimbat mult, dupa ce am mers la ei?

Cert e, ca imi place ceea ce fac.M-am atasat mult de Lumi, de Bogdi,de Anisoara, ei ma iubesc, si eu ii iubesc.Fiecare cu dragostea pe care o ofera:ei vad in mine si in noi,parinti, eu vad in ei frati si surori,copii si..calea mea spre o zi cu multa dragoste.

“Scrisoare catre Fat Frumos”


“Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!”

Vama

14 februarie 2009

Valentine's day


Asa cum am promis..
Am venit sa va povestesc..despre faimosul 14 februarie..
A fost sec.L-am petrecut la telefon:))

Am aflat ca un prieten bun s-a despartit de iubita lui.
E sec:((.


si totusi..


iubiti!

Ei si Ele


Uitandu-ma in jur..Imi pun multe intrebari..
Dar de ceva vreme, ma intreb de ce persoanele care sunt dragute,se cred buricul pamntului?!
De ce Ele, care sunt dragute(marea majoritate si proaste:)) ), sunt extrem de fitoase?
De ce ele, care arata bine, pot invarti baietii pe degete?
De ce, fetele care arata normal(undeva intre.) si au o gandire buna, nu pot atrage baietii, ca iubiti, ci doar ca prieteni foarte buni?Unde este greseala?

De ce Ei, care arata bine, cred ca pot sa-si bata joc de ele?
De ce ei, care sunt simpatici, cred ca toate fetele le cad la picioare?
De ce atunci cand gasesti pe cineva dragut, cu mentalitate buna,apropiata de a ta, te trezesti ca vrea...doar ceva, nefiind capabil de sentimente?


Unde si cine greseste?

7 februarie 2009

Prin oras..


Nu am mai vazut orasul seara, de muult timp..Intr-un fel, imi era dor.
Este animat, este altfel..Grupulete grupulete isi dau intalnire in centru, se duc sa manance impreuna, sau daca mai prind vreo cafenea deschisa, se inghesuie cat mai multi la o masuta de maxim 4 persoane..
Nu trebuie sa ai prieten,ca sa te duci in oras..Doua fete,de vreo douazeci de ani, se plimbau la brat si povesteau,iar din cand in cand isi mai aruncau cate un ochi la cine stie ce vitrina.
Batranelele inca stateau la florarii..Am vazut ghiocei.Mi-au placut.Am cumparat doua buchetele, unul pentru mama, iar celalalt,pentru persoana cu care eram.A ramas uimita deoarece nici macar nu am intrebat cat costa, am spus simplu, ca vreau doua..
Cativa oameni, mai grabiti, alergau sa prinda autobuzul ce-i ducea catre casa..
Chiar si un om al strazii a gasit adapost intr-o masina, si se plimba cu ea, din zori si pana in seara,reusind sa faca in jurul lui un spatiu maare de tot..
Inclusiv nesimtitii se duc acasa..Pe drum, facand alte cateva "victime", adresandu-le vorbe "dragalashe".
Oameni la teatru..Oameni in restaurante..Oameni pe drum..Toti sunt intr-un du-te vino.Toti umbla insotiti, toti umbla cu gasca, toti zambesc si toti par fericiti.

Doar eu analizez lumea, bandu-mi ness-frappe'ul in fata teatrului, in singuratatea ce ma insoteste mereu si pretutindeni,indiferent daca mai este cineva cu mine..Daca ar fi EL, atunci..povestea ar fi alta..
Nu as mai avea timp sa ma uit in jurul meu, nu as mai fi atat de ganditoare..

As fi fericita.As zambi.M-as bucura.
Atat.

5 februarie 2009

Mentalitatea de invingator..sau..


Mentalitatea de invingator..Suna fain, toata lumea o vrea, aspira la ea.
Dar v-ati pus intrebarea, ce implica?!

In primul rand, ar trebui sa incerci, macar pentru o secunda, sa privesti partea plina a paharului, sa nu te mai gandesti ca poti sa pierzi ci ca poti sa castigi.Ce sa castigi?Pai, e simplu...ori concursul, ori experienta, ori cunostinte, orice...tot castig se numeste.
Nu mai porni la drum neincrezator, cu gandul acela :"Ah...cat e pana in varf...:((".Incearca sa spui, mereu "Mult a fost, putin a ramas".

Ce o sa faci, in viata, cand vei avea de sustinut un examen important, la care concurenta este mare, sau gradul de dificultate este sporit?O sa renunti, o sa clachezi psihic?!NU!Trebuie sa te gandesti ca numarul de locuri scos este cu unul mai putin, deoarece unul este al tau!

Ce ar insemna, fiind pe munte, sa te ratacesti si sa se insereze?!O sa incepi sa plangi, spunand ca acolo iti vor ramane oasele, sau vei incerca sa gasesti drumul, sau vei incerca sa-ti faci un adapost,urmand ca a doua zi,sa pleci mai departe?

Ce ar insemna, fiind prins in coarda(facand alpinism), sa renunti sa mai urci si sa-ti doresti sa cobori?Eh, imi pare rau sa te anunt, dar in alpinism, ori tai coarda si cel mai probabil mori, ori urci mai departe,terminand ce ai inceput..

Totul tine de autosugestie..iar daca nu te poti autosugestiona, cineva mereu va fi langa tine si te va incuraja.
Persoana respectiva crede in tine!Ar fi cazul sa incepi si tu sa crezi in tine..in TINE, nu in altcineva..

3 februarie 2009

Ignoranta sau despre societatea romaneasca


Acum cateva zile, am iesit putin prin oras.
Intorcandu-ma catre casa, a trebuit sa o iau prin pasajul de la metrou..
Nimic ciudat si anormal pana aici.Doar ca, la un moment dat, am observat un pusti(de liceu..cam asa) care a "scapat" ceva pe jos.
In dorinta mea de a pastra curatenia, i-am atras atentia ca a scapat respectivul servetel pe jos, dar raspunsul lui, nu a intarziat sa apara "L-am aruncat!:D" si dupa, afiseaza o fata tembela si zambitoare.
Puteam sa jur ca acesta o sa-i fie raspunsul, o sa aiba o reactie nepasatoare...8-|

Nu stiu de ce mai sper ca oamenii, intr-o zi, se vor civiliza, ca vom putea fi la nivelul statelor occidentale(ca sa nu fiu nashpeta si sa zic "civilizate")...
Mentalitatea romanului este defectuoasa.E ceva de genul "Las' ca are cine sa stranga dupa mine..".Si astfel, e mult mai simplu sa arunce gunoiul la 5 metri de cosul de gunoi, sau sa puna respectivul ambalaj in geanta si sa-l arunce cand are ocazia..

Imi pare rau cand vad ca, in loc sa ne promovam valorile nationale, noi ne promovam "dunele" de gunoaie, rromii, canii comunitari si alte "minunatii romanesti".

Nah, acum...ce sa mai zic...Eu sper sa ne trezim la realitate, cat mai repede..doar ca...pana la urma ajung la vorba aia cu "speri mata, dar speri degeaba".

Nu mai fiti nepasatori.E tara noastra.Nu trebuie sa fii patriot ca sa pastrezi curatenia..Trebuie doar sa faci apel la moralitate, constiinta si dorinta de a trai frumos.

Dar cred ca nici pe astea, unii nu le mai au..