In ultimele doua saptamani, doi colegi ai mei au avut parte de vesti neplacute:le-au murit rude:tatal, respectiv bunicul.
Au fost daramati psihic.Era normal.Doar ca, eu ma voi lega de cum ar trebui sa privim acest lucru dar si de felul in care ar trebui sa vorbim cu persoanele de langa noi.
Nu stiu ce inseamna pentru voi, moarte.
Pentru mine, este doar o alta etapa a vietii.Ultima, din acest circuit perpetuu.
In sine, este un fenomen normal.Mori, te transformi.
Doar ca...ceea ce lasi in urma...:( familie, prieteni si multe multe altele..Ei iti vor simti dorul, ei vor suferi.Tu deja nu mai ai cum sa stii asta..
Asta este singura parte neplacuta a fenomenului, in sine.
"ceea ce nu traim la timp, nu mai traim deloc"
este foarte mult adevar in aceasta vorba.Daca nu facem ceea ce ne dorim, in cel mai scurt timp cu putinta, e posibil sa intervina o multitudine de factori, care sa impiedice acest lucru.Si dupa, mereu ne punem intrebarea "Cum ar fi fost daca...?".Totul poate fi facut.Doar sa fie facut cu cap.Atat.
"Mereu, desparte-te de cunoscuti cu vorbe blande.Nu stii cand o sa-i mai revezi si daca ii mai revezi".
Asa au patit si ei.M-au intristat.
Dar m-au facut sa realizez ca orice e posibil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu