Şi-am hotărât să-ţi scriu
O poveste fără zâne
Fără zmei şi compasiune.
Nu sunt mere-mparatesti
Nici împaraţi carunţi
Doar doi oameni înţelepţi.
Mă învălui într-un mov
Şi-mi ucid sufletul gol
Într-un strat de staniol.
Tu zâmbeşti
Şi te gândeşti
La dude-mpărăteşti.
Ne îmbrăţişăm în întuneric
Într-un mediu antiseptic
Şi şopteşti ca unui celtic
Un "te iubesc" anestezic!
1 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Draga mea, Ruxi, citind aceste versuri realizez cat de mult ai crescut si ce frumos te maturizezi ... sunt sigur ca toti ai tai sunt neinchipuit de mandri de tine ... si, cu siguranta, bunicul tau s-a stins cu sentimentul ca a lasat pe lumea asta o scanteie vie si frumoasa ... ne pare nespus de rau de pierderea voastra si suntem alaturi de intreaga familie in clipele acestea de durere ... condoleante din partea familiei Roxana si Marius Barladeanu
Va multumesc din suflet pentru faptul ca mi-ati lasat acest mesaj frumos.Este o surpriza deosebita si mi-ati facut o bucurie mare.
Intr-adevar,m-am maturizat,am crescut si parintii mei sunt mandri de mine.
Sunt fericita,in masura in care pot fi, pentru faptul ca bunicul meu a plecat dintre noi fiind impacat sufleteste si mandru de realizarile membrilor familiei.
Va doresc,in numele meu si al familiei mele,toate cele bune si data viitoare cand vom mai vorbi(chiar si prin intermediul calculatorului) sa fie toate lucrurile asezate la locul lor.
O seara placuta!
Ruxi
Trimiteți un comentariu