Tragicomedia.

Uneori simt ca rupi din mine mii si mii de bucatele,ca vrei sa imi ucizi sufletul,sa devin o nepasatoare...
Ma prinzi in ghearele tale si nu-mi oferi scapare,iar cand incerc sa ma protejez,incerci sa ma dobori.
Ne-alergam prin trecut si preferi sa te minti in prezent,decat sa ma asculti o clipa,sa gandesti si sa accepti ca poate am dreptate,macar o clipa.
Eu incerc sa fug de ce-mi poate face rau,dar capacitatea ta de acceptare ma prinde si ma tine pe loc,oferindu-ma durerii.
Dar sa stii,ca fiecare bucatica pe care tu ai inveninat-o,se intoarce in mine poate mai curata decat a fost vreodata,pentru ca anumite suflete mi-o cern si mi-o asculta,ajutandu-ma sa pot trece mereu peste.
Sa tii minte ca orice ai face,candva tot iti vei aminti de mine,de trecut si de comedia pe care ai ales sa o jucam.
Doar viata e un teatru tragicomic,sa tii minte mai ales asta!

3 ianuarie 2012