Coşmarul de care nu-şi amintea,nu făcea decât să-i amplifice starea de solitudine.
Cum poţi spune că simţi golul,liniştea şi abisul,când ele îţi trec prin palme,fără să le poţi opri?
Îţi străbat sufletul,ca printr-o sită şi rămân bucăţi,care dor...
Pentru ea,era unul din puţinele momente când fiorul o străbătea,Când chiar îl dorea lângă ea,iar el nu era.
Se simţea ciudat.
Avea un gol în ea,un gol ce îi purta numele,iar fiori reci o străbăteau,chiar dacă era cufundată în pat,printre perne calde.
Se simţea extrem de activa,doar că sufletul o ţintuia în pat,fără să se poată mişca.
Sufletul îi vibra,asemeni indiferenţei lui.Sau asemeni frânturilor ce i le arunca,pentru a şti ca e capabilă să îi rămână credincioasă,fără să îl părăsească sau să-l alunge din inimă.
23.12.2010
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu