Cei şapte ani de acasa.

!

Bunul simţ lipseşte, nesimţirea este mare, prostia ar trebui să doară, dar nu o face... Am rămas cu un gust amar după aproape 3 săptămâni petrecute în jungla facultăţii.Dar a fost ceea ce mi-a arătat că sunt singură, că nu ma identific cu concepţiile colegilor, cu felul lor de a se purta. Sunt rari oamenii care te ajută fără nicio obligaţie, dar aceia sunt adevăraţii prieteni.Nu cei care iţi cer ceva de la obraz, iar dacă nu îi poţi servi, aruncă cu noroi. Dragilor, să înţelegeţi ceva: vorba dulce mult aduce! Ce te costă să spui un 'te rog' şi un 'mulţumesc'?Ce înseamnă 'dă-mi' şi nici măcar un 'du-te dracu' după ce ai ajutat? Nu pot face rabat de la felul în care am fost educată, nu pot renunţa la ceea ce cred şi la scara mea de valori. Dacă preţul acestor lucruri e acela de a ramane singură, îl accept fără doar şi poate! Ca să nu mai spun de faptul că nu am întrebat pe nimeni cănd am ales drumul ăsta, nu m-am bazat niciodată şi nu m-am lăsat în cârca altora să mă ajute să trec anul că 'băga-mi-aş, repet anul a nu ştiu câta oara şi dă-mi şi mie să copiez, că n-am numarul de credite'. Asumaţi-vă deciziile şi faptele ce recurg din treaba aceasta. Dacă cineva ajută, o face că simte, vrea, doreşte, nu că e obligat sau trebuie. Sunt dezamăgită.Calitatea îndoielnică a oamenilor caracterizează din ce în ce mai mult, ajunge să fie starea de normalitate. Nu stau să fac educaţie.Îmi convine, stau, nu-mi convine, plec.Simple as that!Ştiu că sunt invidiată, dar invidia este una din modalităţile de a-ţi da seama de propria valoare, ştiu că sunt diferită şi din acest motiv pot fi de neînlocuit.Să rezum, ştiu să mă analizez şi să văd unde mă situez. Pot merge cu capul sus, sunt mândra de ceea ce am realizat până acum şi nu voi pleca urechea la toţi cei care au frustrări datorită rezultatelor mele. Vorbiţi frumos, ne înţelegem. Dacă nu, punctul a fost pus. Educaţia face omul mai frumos!Şi nu studiile, ci cei ŞAPTE ANI DE ACASA

Mare-albastra

Marea albastra Fura ganduri si priviri Celor ce n-au suflet.

Pe scurt despre mare

Poate e putin cam devreme, sau poate nu. Mai am putin si vin acasa.Un an pe mare si-a spus cu cuvantul asupra mea.Din fericire, nu in rau. A fost teama de nou, de schimbare...A fost prima data cand am simtit cum e sa vrei sa vorbesti cu cineva si sa nu ai cu cine, sau cum sa iei legatura cu cei de acasa. Viata pe mare are si satisfactii,dar si neajunsurI. Doua citate exprima cel mai bine ceea ce e cu adevarat: "Daca lupii ar stii ca urletul meu, in realitate e un plans, m-ar sfasia" sI " Cine nu suporta vIiata pe mare, n-ar rezista intr-o inchisoare". Oamenii se impart in doua categorii: celor care nu le pasa.si cei carora nu le pasa dar fac zile fripte.Asa e si la uscat, doar ca seara ajungi acasa si nu ii mai vezi fata celui ce te supara pana dimineata, pe.cand aici, vrand nevrand,o vezi oricand.Trebuie sa inveti cand sa taci, cand sa mori cu dreptatea in mana si cand sa spui ca ei si sa faci ca tine.Stii prea multe, nu e bine, nu stii, tot la fel.Vrei sa arati ca cel de langa tine greseste, vei fi considerat Gigi contra.Din cauza asta spuneam ca ceilalti "lupi" m-ar sfasia. De multe ori am fost pusa la incercare, pentru ca trebuia sa dovedesc daca pot face fata intr-o lume a barbatilor, daca obedienta e mai presus de rafuielile personale...Toate astea m-au schimbat, stiu ca lumea e rea, dar imi place sa dovedeac mereu ca pot! Imi amintesc, de multe ori m-am simtit ca dl. K din Procesul lui Kafka.Pentru ceva plateam, dar nu stiam pentru ce... Cat despre celalalt citat...maI mult sau mai putin, la vapor e un cerc "select".Mai poti gasi oameni buni, frumosi la suflet,cu care sa te Intelegi. E o adevarata placere sa vizitezi orase, in care poate nici gandul nu ti-a ajuns, sa faci "turism culinar", sa incerci fel si fel de bucatarii, condimente, sa vezi cultura altor tari...ce sa mai, contractul asta mi-a relevat frumusetea Asiei, dar mai ales deliciul bucatariei japoneze. De asemeni, e frumos cand iti faci prieteni in toate colturile lumii, iti impartasesc anumite lucruri pe care cu greu le-ai fi aflat, dar si sa iti arate locuri frumoase, sau sa iti ofere informatii legate de locurile unde poti merge. Uneori mi-e dor sa fiu langa oamenii pe care ii iubesc, sa ii pot suna oricand, dar avantajul e ca suntem in era comunicatiilor, iar un mail pot trimite chiar si din mijlocul oceanului. Uneori stau cu inima cat un purice, cand nu primesc raspuns imediat, gandurile rele isi fac aparitia, dar sincer, ce mi-e ca sunt in alt oras, ce mi-e ca sunt la mii de mile departare, fiecare isi are soarta, buna sau rea, fara ca eu sa pot influenta ceva. Macar asa, stiu ca fac ce imi place, iar rasplata e pe masura asteptarilorI! Imi pare bine ca marea mi-a cernut prietenii, ca ea mi-a aratat ce inseamna singuratatea, linistea, calmul, dar si faptul ca doar cei puternici rezista. Daca ar fi sa imi aleg iar drumul, as alege la fel! Sunt fericita, multumita si implinita:)E ceea ce imi place, iar oamenii pe care ii iubesc nu m-au dezamagit si nici nu o vor face vreodata!Intr-adevar, cei care au ramas langa, mi-au fost ori din totdeauna langa, ori fac acelasi lucru ca mine. Morala:lume rea gasesti oriunde, important e sa treci peste si sa vezi mereu partea plina a paharului! ps: n-am terminat de rezumat un an.this is just the beginning!

Hrana pentru suflet.

Gesturi mici, zambete mari. Fericire pic cu pic. Hrana pentru suflet. Liniste si multumire. Nu ai nevoie de munti mutati din loc. Dar faptul ca cel de langa tine e dispus sa o faca, e minunat. Si la fel de minunat este cand te vezi apreciat, respectat si iubit. Uneori un sarut pe frunte si o imbratisare fac mai mult decat orice. Sa simti ca esti ocrotit si dorit de cel/cea care te-a facut sa iti deschizi sufletul, mai mult decat in mod obisnuit. Voi scrie. Scurte povestioare. Fictiune ce poate deveni realitate, daca stiti cum sa o faceti sa fie adevarata. Asta daca va place. Despre iubire frumoasa. Oameni frumosi. Despre voi :) Va las cu ploaie (chiar daca afara ninge), sa va stearga suferinta si sa va aduca zambetul pe buze.

Be unique:)

Fiecare e unic, deosebit. Fiecare are ceva ce altcineva isi doreste, fie ca e vorba de faptul ca zambeste mereu, ca are puterea sa mearga mereu mai departe sau pur si simplu, ca e sensibil. Pentru ce sa ajungi sa fii ca ceilalti, cand poti ramane asa cum esti tu, unic si deosebit in felul tau?! Trebuie doar sa ii gasesti pe cei ce te plac, sau daca stau mai bine sa ma gandesc, te vor gasi ei. Vei fi ca un magnet atat pentru cei care cred ca te plac, dar si pentru cei care o fac cu adevarat. Timpul, pe langa faptul ca vindeca multe, are si capacitatea de a cerne oamenii ce te inconjoara. Iti pot spune ca nu te mint, draga cititorule. Am patit-o si cred ca asa este. A avut grija sa-mi dovedeasca asta si sa ma faca sa cred in el :). Poate multi or sa spuna ca m-am schimbat.Unii in bine, altii in rau. Dar vor fi si cei care nu or sa constate.Cert este ca o serie de evenimente si anumiti oameni m-au facut sa fiu cea care sunt acum.Nu-mi pare rau deloc, doar imi consientizez si mai bine nivelul, calitatile si defectele. Si totodata, vad cine vrea sa-mi stea langa si cine nu. Simt ca indiferent cum vor fi multe, eu doar am castigat. Niciodata nu voi spune ca am pierdut ceva sau pe cineva. Ma bucur doar ca acum, fiecare isi reliefeaza celelalte laturi comportamentale si ma fericesc pentru faptul ca le banuiam si acum devin certitudini. Indiferent ce si cum, nu va schimbati pentru nimeni ca 'asa vrea', ci doar daca simtiti voi ca este in avantajul vostru rezultatul, care il reprezentati. :)

I will win. Definitely!

De foarte mult timp nu am mai scris aici...Nu am simtit tragere de inima, nimic. Doar ca astazi m-am hotarat sa citesc ceea ce am scris in decursul timpului :).Poate stilul de a scrie s-a schimbat, dar continutul, daca stau bine sa ma gandesc, nu.Ma simt de parca mi-am scris intr-un fel sau altul viitorul si trecutul, niciodata prezentul.Ma simt de parca am spus atatea, iar cei ce vor sa-mi fie langa, nu au inteles ceea ce imi doresc cu adevarat. Ma bucura, dar totodata ma intristeaza teribil. Iar cei ce stiu sa 'citeasca', nu au nevoie de cele cateva randuri asezate pe o 'foaie'. Dar sa revenim :)

Am gasit poza asta.Si am avut o 'revelatie'. Aceea de a reincepe sa scriu, dar si sa detaliez continutul pozei. M-am bucurat cand am vazut ca ceea ce am pus ca descriere a fost apreciat.

Si sunt foarte sigura de asta.Nu acum, dar va veni momentul cand voi castiga totul, iar cei ce ma inconjoara vor privi cu jind la realizarile mele.Nu cei ce mi'au fost intr'adevar langa,ci cei care n'au muncit indeajuns pentru ei si e mai usor sa invidieze decat sa realizeze propriile lucruri de care sa fie mandri!

Am inceput deja sa castig. Nu astept sa fie totul dintr-odata, ci cu pasi mici. Degeaba primim totul dintr-un foc, pentru ca s-ar putea fie sa nu ne descurcam, fie sa nu realizam munca depusa pentru a ajunge sus. Si nimic nu e mai placut sa vezi cum cei din jurul tau, care au avut aceleasi baze, sunt mult sub tine si privesc invidiosi. Doar dupa cat de tare te invidiaza poti sa-ti realizezi propria valoare, fara a te subestima sau supraaprecia. E placut sa ii vezi cum te intreaba care e reteta succesului, iar tu sa ii dai un raspuns atat de sec "Muncind!". A fost o vreme, cand auzeam foarte des "If you want, can!". Radeam, ma distram si atat.Dar defapt, asta e principiul dupa care ar trebui sa ne ghidam in viata. Si vom reusi sa castigam totul. Candva, la timpul lui. Si definitiv!

Tragicomedia.

Uneori simt ca rupi din mine mii si mii de bucatele,ca vrei sa imi ucizi sufletul,sa devin o nepasatoare...
Ma prinzi in ghearele tale si nu-mi oferi scapare,iar cand incerc sa ma protejez,incerci sa ma dobori.
Ne-alergam prin trecut si preferi sa te minti in prezent,decat sa ma asculti o clipa,sa gandesti si sa accepti ca poate am dreptate,macar o clipa.
Eu incerc sa fug de ce-mi poate face rau,dar capacitatea ta de acceptare ma prinde si ma tine pe loc,oferindu-ma durerii.
Dar sa stii,ca fiecare bucatica pe care tu ai inveninat-o,se intoarce in mine poate mai curata decat a fost vreodata,pentru ca anumite suflete mi-o cern si mi-o asculta,ajutandu-ma sa pot trece mereu peste.
Sa tii minte ca orice ai face,candva tot iti vei aminti de mine,de trecut si de comedia pe care ai ales sa o jucam.
Doar viata e un teatru tragicomic,sa tii minte mai ales asta!

3 ianuarie 2012