Dirig nou

Cum se face ca nimeni nu e interesat de balul bobocilor,si mai ales,ca toata lumea a dat cu flit profei care ne povestea?:))

si mai ales..sa va dau vestea:Tarala diriginte.
Stiam din vacanta,dar am zis sa scriu d'abia la scoala despre asta.

Si acum cateva episoade din clasa:
-eheee...dom' diriginte,acum ca primiti sporul de diriginte,poa' va luati o papornita noua:))

-vai fetelor,ma scuzati ca am intrat inaintea voastra!
-nu-i nimic dom' diriginte..va scuzam:))

si multe altele amuzante..dar acum,nah...
parca il vad pe individ ca o sa-si ia campii inainte de pensionare:))

V-am pupat!

Sfarsit si inceput de lume..

"Asta ne este viaţa şi moartea
Un etern sfârşit şi început
De lumi şi de morţi şi de vieţi mi-e totuna
Căci lumea e un...etern nesfârşit"
Tapinarii-Sfarsit si inceput de lume

Tot mai des simt ca se apropie sfarsitul..
Tot mai des simt ca nu ma e nimic de facut..
Incep sa cred ca trebuie sa ma resemnez cu situatia, sa "face the fact" ca nimic nu mai poate salva situatia.
Dar nu pot sa cred ca totul e gata!Ca un X vine si pune bete in roata unei intregi afaceri, ca mai bine de 10 ani fara griji s-au spulberat, odata cu criza..
Inca nu pot realiza situatia de acum, nu o pot accepta, nu o pot recunoaste.
Si cu toate astea, alta alternativa nu e.
Va trebui sa incep sa privesc si cealalta parte a paharului, sa nu o vad doar pe cea goala, sa ma gandesc ca altfel vor fi weekend-urile:fara griji, dintr-un anumit punct de vedere, ca nu vor mai suna telefoanele in disperare, ca faxul il vom "desfiinta", ca nu vor mai exista amenzi pentru viteza depasita cu 2km/h peste limita admisa sau carnete suspendate, din incompetenta unora...

Ar trebui sa vad in acest final, un nou inceput.
Un inceput frumos, pentru o altfel de etapa din viata, un inceput catre o alta fericire.
Dintr-un anumit punct de vedere, consider ca ne-am incapatanat in aceasta perioada..Am vrut sa rezistam impotriva a ceva ce,mai tarziu, ne-a dovedit..
Dar..poate ca asa a fost sa fie.
Si de acum incolo, va fi si mai bine..

Ce nu te doboara, te intareste!
Toate se reiau, intr-un mod sau altul..
Si soarele va rasari, intr-o zi cu speranta..

Atat pot spune:speranta moare ultima!

Amintiri frumoase

Am fost intrebata daca nu-mi amintesc doar clipele placute...


Uneori da.Alteori nu.
Depinde de persoana.Si cu cum si-a lasat ampreuna asupra gandirii mele(in fond asta ramane mereu..nu o urma de muscatura strategic plasata,sau cine stie ce aberatie de genul).
Ramai cu ce te-a invatat, cu sfaturi care la un anumit moment dat, iti vor prinde bine...
Daca persoana respectiva nu a gresit atat de tare incat sa iti provoace "traume", iti vei aminti doar ce-i frumos.Daca nu...atunci, vei prefera sa "stergi" amintirea existentei,din trecutul tau.
Auzeam ca este bine sa ne acceptam trecutul
Dar daca nu putem sa facem asta, pentru ca acum realizam greselile de atunci, pentru ca nu intelegem cum de am acceptat ca anumite persoane sa fie langa noi...si multe alte exemple?!

Sunt putine persoane, din si si mai putinele persoane ce mi-au fost alaturi, carora le datorez o parte din gandire,din felul in care simt si apreciez ce este bine si ce nu..
Pe unele le-am si uitat.

Pe altele, niciodata..De ele ma leaga amintiri frumoase, ca doar de asta vorbim azi:P

Vreau sa cresc mic!

DEMISIE OFICIALA

Subsemnatul, va aduc la cunostinta demisia oficiala si irevocabila din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat
banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer,intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A
fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit:razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta,politicieni de
mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri (unde ...?) si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta",
navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina
a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. !!!
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti,medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT! Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Zambete de copii

De mai bine de 2 luni, merg la voluntariat, la casa de copii, din Breaza.
Acolo, copii au in jur de 15-16 ani, doar ca..au diverse probleme.La varsta aceea, ei sunt d-abia in clasa a 8a:(
Sunt deosebiti.Au suflet mare.Indiferent cum, incearca sa-si pastreze copilaria, chiar daca sunt privati de dragostea parinteasca.
Din aceasta cauza, noi am venit sa le intindem o mana de ajutor, sa le oferim macar o parte din dragostea noastra, pentru a le lumina, macar pentru cateva ore, chipul trist.
Prima data cand am pasit in curtea lor,m-a trecut un fior.Ii vedeam cum au aparut in intampinarea noastra, cum stateau la geam si se uitau dupa noi, si pentru o clipa, m-am gandit daca as fi fost in locul lor..Iar, pentru a mia oara, am realizat ca am o familie perfecta, care imi ofera neconditionat dragostea,sprijinul,prietenia lor.Pur si simplu,imi ador familia :X.
De Craciun, i-am invitat la noi, in liceu.Mosul a trecut si pe aici, lasandu-le mici cadouri.Erau in extaz piticii..
E frumos sa vezi ca se ataseaza de tine.Ca intreaba de tine, ca te cauta, ca iti duc dorul.E frumos sa poti sa ii faci sa zambeasca.
Zambetul lor,inseamna mult mai mult, decat zambetul oricarei alte persoane.
Acum ceva vreme, am reusit sa fac o fetita sa nu mai fie trista si sa nu mai gandeasca negativ.Si ea, s-a atasat de mine..La momentul plecarii, ea mi-a adus unicul ei ursulet, si mi-a spus "Rucs, ti-l daruiesc tie.Vreau sa ai grija de el".Mi-a venit, pur si simplu, sa plang.M-a miscat pana in adancuri, gestul ei.
Si cu toate asta, fiind actiune de voluntariat, nu inteleg de ce unii o considera o corvoada, de ce le spun in feluri denigrante, jignitoare?!


Iar ajung la concluzia..lumea e pe interes.Ei vor diploma.
Eu vreau sa ma schimb.
Sa am sufletul si mai bun,sa fiu capabila sa am rabdare, sa pot sa imi imbunatatesc comunicarea cu cei mai mici ca mine, sa pot sa imi revars macar o parte din dragostea ce ar fi trebuit sa o dau lui X sau lui Y(dar cum ei nu exista..8-|) lor, sa pot sa fiu fericita prin ei si prin zambetul lor..

Nu stiu cine a iesit mai castigat din treaba asta..Ei, ca pot sa mai zambeasca, sau eu, ca m-am schimbat mult, dupa ce am mers la ei?

Cert e, ca imi place ceea ce fac.M-am atasat mult de Lumi, de Bogdi,de Anisoara, ei ma iubesc, si eu ii iubesc.Fiecare cu dragostea pe care o ofera:ei vad in mine si in noi,parinti, eu vad in ei frati si surori,copii si..calea mea spre o zi cu multa dragoste.

Bucuria imperfectiunii versus plictiseala perfectiunii

Astazi, am purtat conversatii cu doi oameni, care m-au facut sa refelctez asupra a ceea ce va voi spune ..Printre altele , am ajuns sa discutam despre perfectiune, imperfectiune si altele..O sa ma opresc asupra celor doua:perfectiune si imperfectiune.

Care sunt avantajele perfectiunii?

Totul merge bine, viata e roz, nu exista griji, suparari, nervi, stress, nesimtire, minciuna..

Dezavantajele?

Pai..totul ar fi frumos pana la un anumit moment dat.Dupa aceea, ar interveni monotonia, ai cauta diversitatea in perfectiune.

Perfectiunea nu exista.Multi ne-o dorim, nestiind ce ne asteapta, spre ce tindem, ce ne dorim.Uneori, neatingand-o, se ajunge la disparare, ceea ce usor usor, macina sufeltul si mintea.

Imperfectiunea ofera griji, ofera tristete si bucurie, ofera ascensiune si coborare, ofera tot ce perfectiunea nu da.

Imperfectiunea ofera lucrurile marunte, de zi cu zi..Cele care condimenteaza viata..

Mereu mi-au placut micile gesturi, micile atentii, micile surprize..Acelea sunt "chestiile" care ma fac cu adevarat fericita.
Nu mi-am dorit nicodata bucurii rare si mari.Intre timp, pot interveni atatea, si starea psihica sa decada..Nu ar fi mai frumos sa o intretinem, decat sa o "umflam" din an in paste, rar si greu?!

Acum aproape doi ani, de 8Martie, eram la liceu.La un moment dat, primesc un mms:era tata, imi cumparase o zambila, o pusese in vaza, pe birou, in camera mea.El a vrut sa-mi arate ceea ce imi luase, cu atata dragoste.M-a miscat gestul, mi-a inveselit ziua, m-a facut mai fericita.Acestea sunt adevaratele lucruri pentru care merita sa traiesti, pe langa altele, ce vin odata cu timpul.

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.(Paler)

Echilibrul ia locul perfectiunii, al imperfectiunii, oferind cate putin din fiecare.

Atunci cand vom accepta omul de langa, cu bune si cu rele, atunci cand vom cauta micile bucurii, vom renunta la perfectiune cautand echilibrul, atunci cand ne vom bucura de un rasarit si vom suspina punandu-ne o dorinta cand va cadea o stea, vom fi fericiti.

Ar trebui sa nu mai incerc sa omor toti demonii unui om, caci ii voi omori si ingerii..

Ar trebui sa invat...

Ar trebui sa invatam.
Zambeste!

ps:Pe aceasta cale, le multumesc celor doi, caci m-au mai ajutat sa ies din "plasa" perfectiunii.

Schimbare II

Fericirea..

Ce este fericirea?!

Este o stare de bine, de multumire de sine...poate sa fie iubirea, succesul..sau ce anume?

Pana la urma, esti fericit cand daruiesti, cand iubesti, cand ai numai noroc si toate merg bine..

Dar..ne-am gandit vreodata ca putem fi fericiti, schimband o persoana in bine?!

In ultimul timp, am avut ..(sa-l numesc nororc sau ghinion) oportunitatea de a schimba persoane..Sper ca am facut-o in bine..Macar cu o idee, cu o viziune, cu ceva..Am reusit sa aduc fericire unei fetite care plangea, am reusit sa arat unei persoane cum ar trebui sa se poate la o "prima intalnire" ca toate sa decurga frumos, am reusit sa ma schimb..pe mine!..sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai rabdatoare..

Prin iubire, reusesti sa finfluentezi persoana draga tie.

Nu-mi fac un scop din asta, un obiectiv.Dar incerc, implicit, sa-l fac si pe cel de mine, mai bun decat a fost cu o zi inainte...mereu..Este o provocare, pe care, involuntar o accept.

Voi reusi acum, sa fac ce-mi propun?

Poate voi mai scrie despre acest lucru,intr-un post viitor..Sau poate nu..

Cert este ca iubesc.Iar.Pur.Simplu.Frumos.Intens.

Pentru ca sa fii iubit, iubeste!

Schimbare

Am stat si m-am tot gandit..si m-am razgandit..

Cred ca, pe langa intamplari din viata mea, o sa mai scriu si cate o poezie , un mic fragment in proza, orice..Simt nevoia de schimbari in viata mea..Aceasta este una din ele..

Pace!