CT,again

La 1.45 am tren.
Plec la Constanta.
Joi si vineri,am examenele de admitere.
Tineti-mi pumnii!

Sfarsit si inceput de lume..

"Asta ne este viaţa şi moartea
Un etern sfârşit şi început
De lumi şi de morţi şi de vieţi mi-e totuna
Căci lumea e un...etern nesfârşit"
Tapinarii-Sfarsit si inceput de lume

Tot mai des simt ca se apropie sfarsitul..
Tot mai des simt ca nu ma e nimic de facut..
Incep sa cred ca trebuie sa ma resemnez cu situatia, sa "face the fact" ca nimic nu mai poate salva situatia.
Dar nu pot sa cred ca totul e gata!Ca un X vine si pune bete in roata unei intregi afaceri, ca mai bine de 10 ani fara griji s-au spulberat, odata cu criza..
Inca nu pot realiza situatia de acum, nu o pot accepta, nu o pot recunoaste.
Si cu toate astea, alta alternativa nu e.
Va trebui sa incep sa privesc si cealalta parte a paharului, sa nu o vad doar pe cea goala, sa ma gandesc ca altfel vor fi weekend-urile:fara griji, dintr-un anumit punct de vedere, ca nu vor mai suna telefoanele in disperare, ca faxul il vom "desfiinta", ca nu vor mai exista amenzi pentru viteza depasita cu 2km/h peste limita admisa sau carnete suspendate, din incompetenta unora...

Ar trebui sa vad in acest final, un nou inceput.
Un inceput frumos, pentru o altfel de etapa din viata, un inceput catre o alta fericire.
Dintr-un anumit punct de vedere, consider ca ne-am incapatanat in aceasta perioada..Am vrut sa rezistam impotriva a ceva ce,mai tarziu, ne-a dovedit..
Dar..poate ca asa a fost sa fie.
Si de acum incolo, va fi si mai bine..

Ce nu te doboara, te intareste!
Toate se reiau, intr-un mod sau altul..
Si soarele va rasari, intr-o zi cu speranta..

Atat pot spune:speranta moare ultima!

Atingandu-si visul.

este o lectie de viata.
trista.
dar am considerat ca merita sa o vedeti si voi.indeosebi intr-un format mare.

Despre echilibrul precar sau despre ce castigam si ce pierdem...

Balanta.Se inclina.Mereu.In toate partile.
Niciodata nu exista egalitate.Inclina inspre bine sau inspre rau.Nu se poate si nu o putem echilibra.
Cineva, mi-a spus ca nu pot avea totul.Intr-un fel, este adevarat, dar de ce?!
Nu ne putem multumi cu putin.Tindem catre maxim, catre bine, catre suprem, catre tot.
Eram foarte atenta la ceva..Mereu, daca pierd o persoana pentru care simteam ceva, gasesc un prieten, ce imi este alaturi.Invers, nu mi s-a intamplat niciodata. :|
Dar este foarte interesant fenomenul..inexplicabil:))

Mi s-a atras atentia asupra urmatorului fapt:am o familie minunata (:x), dar cu toate astea, nu am un EL care sa-mi fie alaturi.
Sunt doua extreme.Nu am gasit calea..de mijloc?!Este impropriu spus astfel, doar partea cu "el" ar trebui adusa la mijloc.Cealalta parte, merge mult prea bine, pentru a regresa vreodata:)
As putea spune sa este echitabila situatia.Dar nu ma multumesc cu ea, astfel.
Caut perfectiunea, cum spuneam si prin alte posturi.Mi s-a atras atentia sa caut echilibrul, in schimbul..perfectiunii.
Doar ca...nici pe una, nici pe cealalta, nu pot afirma ca..am gasit.

Bun..alte sugestii ce ar trebui sa caut?!:))
Eu devin lipsita de idei..de intuitia asupra a ceea ce merita sa fie descoperit..cunoscut..pus in balanta, pentru a-mi echilibra talerele vietii.:))

Poate e un moment lipsit de inspiratie.

Sau poate nu.

Voi afla candva.Poate va voi spune si voua ce lipseste.Sau poate nu, pentru a va determina sa cautati singuri.Si pentru a va bucura mult mai mult de ceea ce realizati singuri.

Visati!si Zambiti!

Viata e frumoasa, asa cum este ea!

Zambete de copii

De mai bine de 2 luni, merg la voluntariat, la casa de copii, din Breaza.
Acolo, copii au in jur de 15-16 ani, doar ca..au diverse probleme.La varsta aceea, ei sunt d-abia in clasa a 8a:(
Sunt deosebiti.Au suflet mare.Indiferent cum, incearca sa-si pastreze copilaria, chiar daca sunt privati de dragostea parinteasca.
Din aceasta cauza, noi am venit sa le intindem o mana de ajutor, sa le oferim macar o parte din dragostea noastra, pentru a le lumina, macar pentru cateva ore, chipul trist.
Prima data cand am pasit in curtea lor,m-a trecut un fior.Ii vedeam cum au aparut in intampinarea noastra, cum stateau la geam si se uitau dupa noi, si pentru o clipa, m-am gandit daca as fi fost in locul lor..Iar, pentru a mia oara, am realizat ca am o familie perfecta, care imi ofera neconditionat dragostea,sprijinul,prietenia lor.Pur si simplu,imi ador familia :X.
De Craciun, i-am invitat la noi, in liceu.Mosul a trecut si pe aici, lasandu-le mici cadouri.Erau in extaz piticii..
E frumos sa vezi ca se ataseaza de tine.Ca intreaba de tine, ca te cauta, ca iti duc dorul.E frumos sa poti sa ii faci sa zambeasca.
Zambetul lor,inseamna mult mai mult, decat zambetul oricarei alte persoane.
Acum ceva vreme, am reusit sa fac o fetita sa nu mai fie trista si sa nu mai gandeasca negativ.Si ea, s-a atasat de mine..La momentul plecarii, ea mi-a adus unicul ei ursulet, si mi-a spus "Rucs, ti-l daruiesc tie.Vreau sa ai grija de el".Mi-a venit, pur si simplu, sa plang.M-a miscat pana in adancuri, gestul ei.
Si cu toate asta, fiind actiune de voluntariat, nu inteleg de ce unii o considera o corvoada, de ce le spun in feluri denigrante, jignitoare?!


Iar ajung la concluzia..lumea e pe interes.Ei vor diploma.
Eu vreau sa ma schimb.
Sa am sufletul si mai bun,sa fiu capabila sa am rabdare, sa pot sa imi imbunatatesc comunicarea cu cei mai mici ca mine, sa pot sa imi revars macar o parte din dragostea ce ar fi trebuit sa o dau lui X sau lui Y(dar cum ei nu exista..8-|) lor, sa pot sa fiu fericita prin ei si prin zambetul lor..

Nu stiu cine a iesit mai castigat din treaba asta..Ei, ca pot sa mai zambeasca, sau eu, ca m-am schimbat mult, dupa ce am mers la ei?

Cert e, ca imi place ceea ce fac.M-am atasat mult de Lumi, de Bogdi,de Anisoara, ei ma iubesc, si eu ii iubesc.Fiecare cu dragostea pe care o ofera:ei vad in mine si in noi,parinti, eu vad in ei frati si surori,copii si..calea mea spre o zi cu multa dragoste.

“Scrisoare catre Fat Frumos”

“Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!”

Vama

Despre iubirea la distanta sau ce inseamna dragostea platonica

Azi vorbesc despre iubire.Despre un alt fel de iubire.Despre cea platonica si cea la distanta.De multe ori, sunt sinonime.Sa va spun si de ce..

Iubirea e un sentiment frumos, pur, inaltator..As putea sa adaug mii si mii de epitete, adjective sau ce mai vreti voi, acestui sentiment,dar ma rezum la atat.
Am ajuns sa-mi formez idealul de "fat-frumos" gratie unei persoane cu adevarat deosebite.Tot acea fiinta, m-a invatat sa iubesc profund.
Iubirea platonica implica sentimente puternice.Inseamna sa poti sa fii alaturi de persoana iubita, cu mintea si sufletul, chiar daca, fizic nu poti fi langa.Inseamna sa fie dispusa sa acorde si sa ofere totul, cand primeste o buna parte din ceea ce si-ar dori.Inseamna comunicare.Inseamna afectiune.Inseamna totul.

Un paradox,este acela ca, indiferent daca suntem langa persoana iubita, riscam sa ne indepartam si sa ajungem "necunoscuti".
Lipsa de comunicare degradeaza totul.Dupa aceea, vine potopul...
Cel mai dureros este sa iubesti persoana de langa tine iar ea, sa te ignore...Sa o tii de mana si totusi sa-tifie departe...

Inca sper sa Paler nu s-a inselat cand a afirmat ca daca prietenia poate exista la distanta, poate exista si iubirea..

Schimbare II

Fericirea..

Ce este fericirea?!

Este o stare de bine, de multumire de sine...poate sa fie iubirea, succesul..sau ce anume?

Pana la urma, esti fericit cand daruiesti, cand iubesti, cand ai numai noroc si toate merg bine..

Dar..ne-am gandit vreodata ca putem fi fericiti, schimband o persoana in bine?!

In ultimul timp, am avut ..(sa-l numesc nororc sau ghinion) oportunitatea de a schimba persoane..Sper ca am facut-o in bine..Macar cu o idee, cu o viziune, cu ceva..Am reusit sa aduc fericire unei fetite care plangea, am reusit sa arat unei persoane cum ar trebui sa se poate la o "prima intalnire" ca toate sa decurga frumos, am reusit sa ma schimb..pe mine!..sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai rabdatoare..

Prin iubire, reusesti sa finfluentezi persoana draga tie.

Nu-mi fac un scop din asta, un obiectiv.Dar incerc, implicit, sa-l fac si pe cel de mine, mai bun decat a fost cu o zi inainte...mereu..Este o provocare, pe care, involuntar o accept.

Voi reusi acum, sa fac ce-mi propun?

Poate voi mai scrie despre acest lucru,intr-un post viitor..Sau poate nu..

Cert este ca iubesc.Iar.Pur.Simplu.Frumos.Intens.

Pentru ca sa fii iubit, iubeste!

High:))

Am zis..si zic..iar si iar..

Speranta moare ultima..

Uite ca...iar s-a adeverit.Si acum zambesc.

Sunt fericita.Am o stare asa de placuta...Feelin' high:))