Se afișează postările cu eticheta maturitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maturitate. Afișați toate postările

30 octombrie 2009

Am doar 18 ani!


Uite ca a 18a toamna a vietii mele a venit.
Incarcata cu ploaie,cu zambete,fericire si iubire..
De astazi,pot spune ca am trecut in randul persoanelor majore.Dar sincer,nu vroiam..
Preferam sa raman la 17 ani,o varsta superba,situata la intretaierea maturitatii si copilariei..
Preferam sa raman mica..
Si totusi...cand eram mica,ma gandeam la varsta de 18 ani,ca la ceva magnific,aproape imposibil de atins..iar acum,ca am atins acest prag,parca as vrea sa fiu iar mica..
trecerea de la

la:

8 martie 2009

Tot copii ramanem..


Tot copii ramanem..
Sufletul ne va fi vesnic verde...
Mereu ne vom bucura la o ciocolata, la primii fulgi de nea..la o floare primita, dar si la cadourile ce le despachetam de Craciun..
Nu pot sa uit ca..inca ne dam in leagane, inca ne plac desenele animate..si sa ne jucam cu animalele..
Ne maturizam,gandim mai profund..dar...
Recunoastem oare, ca inca adoram sa dormim cu ursuletzu' in brate, ca inca ne place cand vine mama sa ne trezeasca dimineata..sau..

ca in sufletul nostru, tot copii ramanem?!

1 martie 2009

A spune sau a nu spune?!


Despre a spune sau a nu spune?
Despre a fi sau a nu fi sincer?
Despre a minti sau a spune adevarul?

Adineauri, am afirmat ca este bine ca unele lucruri, sa fie spuse in fata, sa nu ne ascundem dupa deget.
Dar este bine?

In mai mult de jumatate din cazuri,este bine sa fi sincer.
Imi plac persoanele sincere, care nu se dau dupa deget atunci cand au ceva de zis.Chiar daca este bine sau nu.
Uneori, indiferent daca taie avantul,ajuta persoana sa realizeze unele lucruri, sa isi reeevalueze pozitia, sa stie "pe ce picior joaca".Inseamna mult,cel putin pentru mine.


Celelalte cazuri in care ar trebui sa fie "ciocul mic si joc de glezne", sunt acelea care nu te implica,direct.
Cu ce scop te-ai duce sa "dai cu sifonul", in legatura cu relatia lui X cu Y, zicand:"Mai X, am vazut cum Y ii facea ochi dulci lui Z".
Mi se pare josnic sa te bagi in seama, gen situatia de mai sus.Nu faci nici bine, nici rau.
Cred ca singurul caz acceptat(si acesta, cu mari semne de intrebare) este acela cand best friend'ul te intreaba ceva ce intuieste, iar tu, stiind 100% sigur,ii confirmi sau infirmi.Atat.


Pana una, alta...Fiti sinceri.Dar cu cap!Si nu lasati gura, sa vorbeasca fara a fi trecut vorbele pe la "mansarda"!!

Martisor


1 martie.
A fost o zi frumoasa..Plina de soare, de fericire..De voie buna:D
De cadouri.
Am primit flori, ciocolata, bomboane, un pandantiv si clasicele martisoare :X

O zi adorabila.

Va doresc o primavara fericita, plina de fericire,sanatate,iubire si toate dorintele sa vi se implineasca!
Sa fiti iubiti!zambiti!

Despre fatarnicie.Si oamenii ce ma inconjoara.


Bun.
Mi s-a pus piticul rau de tot pe oamenii fatarnici.
Nu credeam ca voi avea o astfel de reactie, atat de brutala, dar atat de funny:am ras intr-una, mai bine de doua ore.
Ideea este urmatoarea:relatia mea (de amicitie&co.) mi-a fost radical sabotata, de catre o ..colega de camera.Respectiva don'soara, ma mai intreba ce face X, cum o mai duce ...Intrebari, aparent fara noima.Dar se pare ca aveau un substrat...adaaaaaaaaaaaaanc de tot:)).
Intuitia feminina(da..e chiar adevarat ce se zice despre ea:)) )a functionat.iar.
Presimteam ca cineva ma "sapa" pe la spate.Inca din momentul in care X s-a intors la 180de grage, in relatia mea cu el.Fiind intrebat ce are, a spus motive puerile, fiind combatute cu contra-argumente.Saracul, nu a mai avut ce sa spuna, iar reactia urmatoare, a fost sa-mi spuna ca nu mai vrea sa discute cu mine, deloc.
In seara asta, mi s-a confirmat totul, din momentul in care am aflat ca intre cei doi mandrii bavarezi, exista o relatie care implica "sentimete".Ea intuind mai mult, el stiind o parte din sentimentele ce i le purtam.


Dar dupa ce am aflat in seara asta...Pur si simplu, totul a disparut!!Daca am fost trista,suparata, acum, de cateva ore, rad intr-una, ma simt extrem de fericita si NU, nu este o fericire ce ascunde tristetea!!Este fericirea pura, ce nu am mai simtit-o de mult:X.
Am realizat ca..sunt capabila sa vad dincolo de aparente, ca inca sunt capabila si imi dezvolt capacitatea de a cunoaste oamenii, sufletul lor, din simple fapte, gesturi..tot.
Este ciudat cum totul s-a terminat ca prin farmec:starile depresive, tristetea, lacrimile, durerea.Tot.

Sunt fericita.O iau de la capat.
Pana la urma, nu am pierdut nimic, cum credeam intr-un post anterior.Defapt am castigat mai mult:dezvoltarea intuitiei, mi-am demostrat ca pot trece extrem de usor peste persoanele care ma dezmagesc profund, mi-am demonstrat ca sunt o invingatoare, in problemele cu ceilalti.

O primavara frumoasa, dragilor!

ps:data urmatoare, aveti curajul sa nu va mai ascundeti dupa deget si spuneti tot in fata!e mai bine pentru toti!chiar daca doare sau provoaca...fericire si bucurie!

30 ianuarie 2009

Despre cum privim moartea..


In ultimele doua saptamani, doi colegi ai mei au avut parte de vesti neplacute:le-au murit rude:tatal, respectiv bunicul.

Au fost daramati psihic.Era normal.Doar ca, eu ma voi lega de cum ar trebui sa privim acest lucru dar si de felul in care ar trebui sa vorbim cu persoanele de langa noi.

Nu stiu ce inseamna pentru voi, moarte.
Pentru mine, este doar o alta etapa a vietii.Ultima, din acest circuit perpetuu.
In sine, este un fenomen normal.Mori, te transformi.
Doar ca...ceea ce lasi in urma...:( familie, prieteni si multe multe altele..Ei iti vor simti dorul, ei vor suferi.Tu deja nu mai ai cum sa stii asta..
Asta este singura parte neplacuta a fenomenului, in sine.

"ceea ce nu traim la timp, nu mai traim deloc"
este foarte mult adevar in aceasta vorba.Daca nu facem ceea ce ne dorim, in cel mai scurt timp cu putinta, e posibil sa intervina o multitudine de factori, care sa impiedice acest lucru.Si dupa, mereu ne punem intrebarea "Cum ar fi fost daca...?".Totul poate fi facut.Doar sa fie facut cu cap.Atat.

"Mereu, desparte-te de cunoscuti cu vorbe blande.Nu stii cand o sa-i mai revezi si daca ii mai revezi".
Asa au patit si ei.M-au intristat.
Dar m-au facut sa realizez ca orice e posibil.

24 ianuarie 2009

Despre plafonare sau inamicul numarul unu

Plafonarea..

Ce este?Unde duce?Ce ne face?

Pai...
E mai mult un "curent", ne duce pe panta abrupta a decaderii si a esecului...Urmand sa pierdem "trenul".
Mereu trebuie sa tindem la mai mult, sa ne dorim noi insine mai mult , pentru ca sa putem trece la "the next level".

De ce sa ne multumin cu putin, cand putem lupta, ca sa avem aproape tot, daca nu chiar, tot?!



Lupta pentru tine!Nimeni nu o va face in numele tau!

17 ianuarie 2009

Bucuria imperfectiunii versus plictiseala perfectiunii


Astazi, am purtat conversatii cu doi oameni, care m-au facut sa refelctez asupra a ceea ce va voi spune ..Printre altele , am ajuns sa discutam despre perfectiune, imperfectiune si altele..O sa ma opresc asupra celor doua:perfectiune si imperfectiune.


Care sunt avantajele perfectiunii?

Totul merge bine, viata e roz, nu exista griji, suparari, nervi, stress, nesimtire, minciuna..

Dezavantajele?

Pai..totul ar fi frumos pana la un anumit moment dat.Dupa aceea, ar interveni monotonia, ai cauta diversitatea in perfectiune.

Perfectiunea nu exista.Multi ne-o dorim, nestiind ce ne asteapta, spre ce tindem, ce ne dorim.Uneori, neatingand-o, se ajunge la disparare, ceea ce usor usor, macina sufeltul si mintea.


Imperfectiunea ofera griji, ofera tristete si bucurie, ofera ascensiune si coborare, ofera tot ce perfectiunea nu da.

Imperfectiunea ofera lucrurile marunte, de zi cu zi..Cele care condimenteaza viata..



Mereu mi-au placut micile gesturi, micile atentii, micile surprize..Acelea sunt "chestiile" care ma fac cu adevarat fericita.
Nu mi-am dorit nicodata bucurii rare si mari.Intre timp, pot interveni atatea, si starea psihica sa decada..Nu ar fi mai frumos sa o intretinem, decat sa o "umflam" din an in paste, rar si greu?!



Acum aproape doi ani, de 8Martie, eram la liceu.La un moment dat, primesc un mms:era tata, imi cumparase o zambila, o pusese in vaza, pe birou, in camera mea.El a vrut sa-mi arate ceea ce imi luase, cu atata dragoste.M-a miscat gestul, mi-a inveselit ziua, m-a facut mai fericita.Acestea sunt adevaratele lucruri pentru care merita sa traiesti, pe langa altele, ce vin odata cu timpul.


Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.(Paler)


Echilibrul ia locul perfectiunii, al imperfectiunii, oferind cate putin din fiecare.

Atunci cand vom accepta omul de langa, cu bune si cu rele, atunci cand vom cauta micile bucurii, vom renunta la perfectiune cautand echilibrul, atunci cand ne vom bucura de un rasarit si vom suspina punandu-ne o dorinta cand va cadea o stea, vom fi fericiti.

Ar trebui sa nu mai incerc sa omor toti demonii unui om, caci ii voi omori si ingerii..

Ar trebui sa invat...



Ar trebui sa invatam.
Zambeste!



ps:Pe aceasta cale, le multumesc celor doi, caci m-au mai ajutat sa ies din "plasa" perfectiunii.


16 ianuarie 2009

Despre incredere tradata sau cum e sa fii inselat...


Incredere..Stabilitate..Comunicare..Sentimente..Respect..Sinceritate..

Cateva ingrediente pentru ca toate sa mearga bine:atat o prietenie, cat si o relatie.


O sa scriu despre sinceritate, respect si incredere(poate sa se mai strecoare si altceva:">)...


Sinceritatea poate sa fie buna, dar si rea, pentru ca atunci cand este asa, ea raneste.Doare, dar este necesara.

De ce sa minti pe cei din jurul tau, cand mai simplu, le spui intr-o maniera stilizata, adevarul, ceea ce crezi sau faci..

De ce prefera oamenii "sa joace la dublu", cand ar fi mai simplu sa spuna ca nu mai nutreste sentimente pentru cel/cea care i-a fost candva, alaturi?!De ce sa minta si sa faca nu una, ci doua, poate chiar trei(cu cel/cea in cauza) persoane sa sufere?!


Respectul, iar..merge mana in mana cu sinceritatea.

Daca in urma unei relatii de orice gen, a ramas doar respectul pentru acem om, iar...Frumos si onest ar fi sa-i spui adevarul...Ajungand astfel, la sinceritate...


Increderea..

Teoretic, se castiga greu.Dar, cum sta situatia daca, de la bun inceput, se porneste cu incredere aproape maxima?!Ca sa nu fiu patetica si sa zic maxima...

Persoana de langa, ajunge sa profite, sa minta, sa insele, sa tradeze respectul, iar sinceritatea sa fie neglijata.Astfel, distruge tot ce ar fi putut fi frumos, tot ce candva le-a legat..

Nu inteleg de ce se prefera sa se "ascunda dupa deget", cand ar fi, mai simplu, la o discutie sincera, sa se spuna totul, sa se "dea cartile pe fata"...Sa existe sinceritatea, respectul, adevarul,increderea, dar si maturitatea, si capacitatea de a-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor din trecut..


Prin intermediul comunicarii, toate cele mai sus mentionate, pot fi spuse..Daca lipseste ea, cred ca totul se duce de rapa...Poate asta e lipsa, mereu..Nu stiu..:(


Sunt atatea intrebari fara raspuns...Intrebari la care nici eu, nici tu, nici persoana draga, nu are nici cea mai vaga idee, de cum ar fi "raspunsul perfect"...


Si totusi..



Zambiti!

Nu se stie cine se poate indragosti de felul in care zambesti..

11 ianuarie 2009

Depre prietenie sau cat de frumos este sa ai cu cine impartii totul

Azi scriu despre prietenie.
Despre ce inseamna.
Despre ce implica.

Ce reprezinta prietenia?
Pentru mine, este ceva divin.Inseamna sa am pe cineva mereu langa mine.NU am suferit niciodata definitia patetica "prietenul e acela care e langa tine la rau".Defapt prietenul este langa tine mereu, si cand e soare afara, si cand ploua, si cand zambesti si cand plangi, dar mai ales cand ..nu este fizic, langa tine,dar mereu stie despre tine si viata ta.(da...stiu..e cam incurcata:)) treaba :) )
Poti sa ai mai multi prieteni buni?
DA...sunt de parere ca poti.
Eu pot.In egala masura, le impac pe toate.Defapt sunt doua.Una aici si una acolo.Dar si cea care este acolo, defapt este aici, in sufletul meu...deci..tot aici..
Care sunt premisele unei bune prietenii?
Nu stiu daca sunt.Daca exista reteta magica, care iti va oferi de-a gata,prietenul.
La mine, au pornit ca un foc.Ambele.
De fiecare data, m-am inselat asupra persoanelor lor.Singurele dealtfel, pe care nu le-am putut "citi".Credeam ca sunt diferite de mine, de felul meu de a fi.S-a dovedit ca ma insel.
Acele aere aparente, acele inchistari in sine, erau defapt mijloacele lor de protectie, impotriva celor care le-ar fi putut rani..
Sunt ca mine.Cand ma uit la ele, imi vad reflectia(sau reflexia, ambele sunt corecte ;) ).Acelasi mod de a gandi, de a actiona, de a se comporta.
Distanta influenteaza cumva?
Asa cum zicea si Paler, prietenia exista si la distanta.
Una dintre prietenele mele, invata peste hotare.Credeam ca,in momentul in care va pleca, se va rupe totul.Cu toate astea, prietenia noastra s-a consolidat uimitor, in cel mai rau caz, a ramas la fel.
Mereu am vorbit, am pastrat legatura, mai un mail, mai cateva minute pe mess...Dar mereu am fost una langa cealalta, mereu am stiu de cealalta.
In schimb, cea de-a doua prietena(detest ca trebuie sa zic "prima" si "a doua".ambele ocupa acelasi loc in sufletul meu) este langa mine, 24/24.Deci nu se pune problema distantei, decat in vacanta.
Certurile afecteaza relatia?
Prietenii adevarati, iti vor spune cand gresesti, iti vor da un sfat, dar vor fi capabili sa treaca peste "mici impedimente".De asemeni, si celalalt va avea grija sa nu cauzeze discutii.Este o relatie 50-50.Fiecare stie cand sa lase si cand sa nu.
Personal, nu am avut nicio cearta, de cand am ajuns sa fiu prietena buna, a celor doua.Am stiut cum sa avem grija de relatie, sa o facem sa creasca si sa infloreasca..


As mai fi avut de scris..de dezbatut subiectul asta.
E frumos.E pur.E ideal.
Dar acum, mi-e somn :">.
Data viitoare, sper sa scriu despre iubirea la distanta.Sa vedem ce o iesi..


O saptamana frumoasa!
>:d<

10 ianuarie 2009

Despre copii si adulti..sau despre maturitate si copilarie


Astazi m-am confruntat cu ceva ciudat..M-am confruntat cu dorinta unei persoane de a fi mare, cu toate ca e mica...Sau defapt sa fie mica, chiar daca e mica..Ma rog, ceva de genul.Inca nu imi este clar.:


In ziua de azi, din ce in ce mai multi copii vor sa devina adulti, sau macar sa capete cativa ani in plus..Ajung sa recurga la tigari, alcool si alte metode mai putin ortodoxe, pentru a parea mai...mari, cu vocea mai groasa, mai maturi..OO DA!


Intr-o lume in care totul se misca, nimic nu sta pe loc, intr-o lume in care timpul liber nu mai exista, fiind inlocuit de griji, munca&co, pentru ce doresc minunatii copilutzi sa fie mai mari?!Pentru ce?!


Din ce cauza ei afirma ca sunt mici, doar ca fumeaza si consuma alcool?Pentru ce?

Si mai ales, de ce vor sa fie adulti, doar la anumite lucruri, fapte..?!Pentru ce?!

Unele lucruri vin odata cu varsta.Nu trebuie fortate.

Poate ca ei doresc sa para mai mari, ca sa..."se distreze mai bine"..si vor sa fie copii, in continuare, ca sa fie acoperiti de scuza "lasa maica..inca sunt mici"


Probabil ca, in momentul in care voi afla, va voi zice si voua...Sau cand veti afla voi, imi veti spune si mie..

Pana atunci..


Zambiti!