Cresc mica!

-Mami,mami...Mai e mult pana vine Mosu'?
-Nu.In curand.Doar ai putina rabdare.
-Cat?
-Putin.

-Vino repede!
-L-ai vazut pe Mos Craciun?
-Da!
-Vin si eu!
-A fugit...

Si intr-o fractiune de secunda,Mosul venea.Ii umplea pe toti de bucurie si fericire,iar ea era in extaz.

Statea pe langa brad,cu sufletul la gura..Il astepta..
Si ii scria mereu scrisori.Invariabil,in fiecare an,le incepea cu 'Draga Mosule,stiu ca anul asta nu am fost prea cuminte,dar promit ca la anul voi fi'.


Anii au trecut.
Ea a crescut.

Si copilaria i se pare atat de indepartata si de frumoasa.
A incercat sa pastreze macar un dram de 'copilism' in ea,doar ca...nu a reusit mereu.
Sunt unele clipe in care uita si totul i se pare atat de urat.
Si atunci...
Ea se intristeaza si doreste sa creasca mica!

Imi amintesc...anul 2

Inca din vacanta de vara, auzisem zvonuri cum ca ne-am muta...
Prin septembrie,se adeveresc...Ne mutam in T3, actuala infirmerie...
Tot atunci,aflam ca ni s-a schimbat diriginta...Il aveam pe DIRIGU', cel mai cel intre toate si toti:) (din toate pct de vedere)..

Ajungem in liceu...vesnica plimbare la infirmerie...
Ne ducem in camere...
Ocupam paturi etc..

Stiu si acum,cum ne-am adunat in fata companiei,si mi-am facut o poza,pe care o trimisesem cuiva drag...
Stiu si acum,ca aveam ultima camera de pe partea stanga..
Stiu si acum ca Cris a 'dezertat' si s-a mutat cu fetele ei..

Nu mai eram cei mai mici din liceu.Venisera altii,iar acum,noi eram fruntasi:)...hehe,ce vremuri...

In faimoasa companie,era o problema maaaare cu baia,in sensul ca erau 3 dusuri semi-functionale,la aproape 60 de fete...:))...

Imi aduc aminte cum,pe un serviciu al unui maaaaare maior,baietii se ascunsesera in uscator...(precizez ca stateam la etajul 2).Daca ii gaseau,dadeau de dracu:))

:)) mi-a disparut bluza de pijama...4 zile am cautat-o ca disperata,in toate dulapurile,in uscator,in camere etc...cand mi-am facut bagajul sa plec acasa,si dupa ce o declarasem 'pierduta',o gasesc in dulap:))

Neavand sala de studiu,stateam si invatam in camera...Fetele de la C aveau teza la romana,urmatoarea zi..
incercasera sa invete seara,dar nu reusisera...si-au pus ceasul pe la 3-4...si bomba,se trezeste o alta si le intreaba 'Dar voi nu mai dormiti delooooc,toata noaptea?'

Proiect la engleza militara...despre avioane...m-am chinuit pe o masuta sa fac diitai proiectul=))

Intr-o noapte,colegii Cristinei au venit la geam si i-au cantat la chitara,o serenada..ghiciti ce:)) 'ghita..te-astept diseara la portita'...

lumea statea pe hol,ca sa vorbeasca la telefon..intr-o noapte,printe sughituri si plansete,am vazut ce priveliste faina era afara...ploua..:)..

De acelasi invariabil 6 decembrie,am facut si noi surprize..apa in ghete,nuieluse...
ulterior,am ajuns sa ne certam ca la usa cortului,40 de gaite cu grade vs 10 gaite neajutorate,cu gradata dupa ele...pana la urma,ne-am impacat..

prima zapada...dupa apel,am stat cu totii si ne-am bulgarit...si cand ne-a prins plutonieru',a fost vai si amar de noi,fetele de la compania a 4a:))...

imi aduc aminte ca ma uitam cu zuzi pe harta...visam la mures...si mi-a cazut la propriu harta-n cap...=)).tot de atunci,mi se trage pasiunea pentru ardeleni&co...tot de atunci,am inceput sa le ador accentul...

cand s-a facut frumos,am inceput sa nu mai stam in pozitia de flotari,in iarba...si nu a mai venit nimeni sa ne scape,pe motiv ca o turtim pentru ca...nu a mai fost nevoie..

de data asta,nu mai alergam 1000m...alergam 1500...iar,vai si amar de mine,cu timpul meu astronomic

uite ca intre timp,compania noastra era gata..si cine sa o curete?evident,compania a 4a..asa ca,cu mic cu mare,ne-am pus pe smotru:))..doar din camera noastra,am scos 2 tomberoane si ceva de moloz:))
iar A'ul facea munca patriotica,pentru a nu avea 3/4 din componenti,media scazuta la purtare:))

dupa ce compania era gata,la caratul de saltele,cateva mandre au sarit de la etajul 1,pe fereastra=)).evident,pe saltele...
dar cazatura nu a fo' tocmai buna,ca Mona s-a ales cu un crac in gura,si buza sparta..
deja ne prinsesesm cum statea treaba cu plantoanele...dormeam 'in post' imbracate:))...adica,vroam sa zic in pat:P

excursia la alba..cafele prin alba..plimbari prin alba...
fel de fel de cantecele..fel de fel de peripetii...

LE:am uitat:))..am facut tir:)...impreuna cu zuzi.mult ne-a mai placut.:D

si...am ajuns si anul 3...cu faimoasa excursie de studii...si cu muuuuulte altele...

VA URMA

Summer mood

Summer mood:D

În ultima săptămână m-am tot întâlnit cu o fostă colegă de generală..
Am ieşit prin parc, să ne plimbăm...Am mers cu rolele, cu bicicletele..
A fost super fain.
Zilele astea, rămân singură, ea pleacă la ţară..

Şi summer mood-ul meu e atât de nesuferit, încât mi-am amintit de liceu.
Am şi frunzărit nişte poze..dar...la dracu!
Până acum nu doream să încep şcoala...Dar acum..parcă e altceva..
Îmi doresc să reîncep liceul..Clasa a 9-a...
Jurământul...Colegi noi...Sectoare..Primul planton...
Dar..mai aproape de realitate este clasa a 12-a..
cu...Înfrăţirea,chiulul de la sectoare...plantoane scoase...şi.Sfârşitul drumului..
Sunt nostalgică...

Mereu mi-a fost frică de schimbări...Dar am încercat să le 'adopt' cu braţele deschise...Poate am fost puţin reticentă...dar...m-am conformat..
Îmi e teamă.Parcă aş dori să mai fiu iar lângă ei..într-un group hug..Să o iau de la început...
Nu contează..cu bune,cu rele...în fond, şi ei au fost cei care m-au 'şlefuit'...
Îmi e dor...


(Va urma.curând...)

Prajitura cu vişine,my love!

Hmmmm.....
Copilăria mea are gust de prajitură cu vişine..
Mereu, dar mereu când am mâncat aşa ceva, mi-am adus aminte de momentele dulci,în care îmi lipeam nasul de geamul aburit de la bucătărie,în aşteptarea a ceea ce-mi plăcea cel mai mult: prăjitura cu vişine..
Am o pasiune pentru aşa ceva..
Plouă...e taaaaaare fain afară..
Sunt leneşă,in seara asta..Cred că o să citesc, dar mai încolo.

E taaaaaare bine acasă.

Pijama party:))

Aseara,ne-am distrat pe cinste!
Ne-am batut cu perne, am inceput sa dansam,sa tipam...
Fetele de la camera cealalta s-au crizat la noi, dar noua nu ne pasa..era sa facem si sectoare,la miezul noptii,dar..e floare la ureche:))
In seara asta,am luat sistemul de la baieti,si uite'asa incepe dezmatul la fetele de a 12a:))

Incepem cu dreptul!
Ne distram!

Tot copii ramanem..

Tot copii ramanem..
Sufletul ne va fi vesnic verde...
Mereu ne vom bucura la o ciocolata, la primii fulgi de nea..la o floare primita, dar si la cadourile ce le despachetam de Craciun..
Nu pot sa uit ca..inca ne dam in leagane, inca ne plac desenele animate..si sa ne jucam cu animalele..
Ne maturizam,gandim mai profund..dar...
Recunoastem oare, ca inca adoram sa dormim cu ursuletzu' in brate, ca inca ne place cand vine mama sa ne trezeasca dimineata..sau..

ca in sufletul nostru, tot copii ramanem?!

Zambete de copii II

Astazi, am fost la voluntariat.Din nou.
Dar nu acest lucru este important.

A fost 1 martie.In grupa noastra, sunt si cateva fete.
Ne-am gandit sa le facem o bucurie, daruindu-le o mica atentie, ce sa le vesteasca primavara.
S-au bucurat.Au si plans.Au zambit.

In schimb, grupa de copii ne-a oferit o repetitie pentru spectacolul dedicat zilei de 8 martie.A fost impresionant.Cantau ceea ce cantam si noi, cand eram mici..In acelasi mod, multumeau ei mamelor lor, asa cum faceam si facem,inclusiv astazi.
Am simtit un fior placut, la auzul poeziilor.M-a impresionat.Si m-a facut sa ma gandesc, pentru a putina oara, la cum este sa fi mama.Cred ca este divin...

O fetita,i-a scris profesoarei noastre, o felicitare, prin care ii multumea ca le-a devenit mama.Ca le-a adus zambetul pe fata.Ca le ofera dragoste.
A fost impresionata profund.Si dansa a plans.

A fost o zi lacrimogena.
Nici noi, fetele din LM, nu am fost uitate.Domnul comandant ne-a oferit flori si ne-a spus cateva vorbe, atat de frumoase....8->


Ma bucur ca a mai trecut o zi, in care am putut sa fac pe cineva sa se simta altfel..O zi speciala, o zi de 2 martie unica.

Vreau sa cresc mic!

DEMISIE OFICIALA

Subsemnatul, va aduc la cunostinta demisia oficiala si irevocabila din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat
banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer,intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A
fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit:razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta,politicieni de
mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri (unde ...?) si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta",
navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina
a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. !!!
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti,medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT! Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

“Scrisoare catre Fat Frumos”

“Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva… Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut… Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini… Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos… Oamenii nu au timp să mai fie viteji… unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut… Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos… dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt… nici în reclame nu l-am prea auzit… foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare… Ai plecat şi nu m-ai lămurit…
În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos… nişte case mici… iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic… mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el… şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri… Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol… Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor… Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos…
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători… Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare… nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm… e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici… Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele… Nu ai apucat… Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele… ?… Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil… m-ai lăsat cu ochii in soare… Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii… Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos…
Trebuia să plecăm împreună la drum… Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?… Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos… Şi tu nu eşti aici… Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă… Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine… îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte… şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine…
Ar fi trebuit să fii aici, laşule… să ne înveţi să luptăm… să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie… să ne povesteşti despre sacrificiu… Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos… ai plecat ca un laş, Făt Frumos… şi nu ne-ai învăţat nimic… Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos… O singură fată… Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult… Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie… Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume…
Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine… Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos… Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi… Aşa aş fi fost sigur că ai existat… Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul… Te urăsc, Făt Frumos… Te urăsc!”

Vama

Despre copii si adulti..sau despre maturitate si copilarie

Astazi m-am confruntat cu ceva ciudat..M-am confruntat cu dorinta unei persoane de a fi mare, cu toate ca e mica...Sau defapt sa fie mica, chiar daca e mica..Ma rog, ceva de genul.Inca nu imi este clar.:

In ziua de azi, din ce in ce mai multi copii vor sa devina adulti, sau macar sa capete cativa ani in plus..Ajung sa recurga la tigari, alcool si alte metode mai putin ortodoxe, pentru a parea mai...mari, cu vocea mai groasa, mai maturi..OO DA!

Intr-o lume in care totul se misca, nimic nu sta pe loc, intr-o lume in care timpul liber nu mai exista, fiind inlocuit de griji, munca&co, pentru ce doresc minunatii copilutzi sa fie mai mari?!Pentru ce?!

Din ce cauza ei afirma ca sunt mici, doar ca fumeaza si consuma alcool?Pentru ce?

Si mai ales, de ce vor sa fie adulti, doar la anumite lucruri, fapte..?!Pentru ce?!

Unele lucruri vin odata cu varsta.Nu trebuie fortate.

Poate ca ei doresc sa para mai mari, ca sa..."se distreze mai bine"..si vor sa fie copii, in continuare, ca sa fie acoperiti de scuza "lasa maica..inca sunt mici"

Probabil ca, in momentul in care voi afla, va voi zice si voua...Sau cand veti afla voi, imi veti spune si mie..

Pana atunci..

Zambiti!