Ultima vacanta v_v

s-a mai dus o vacanta..e sambata azi..
Adica ultima zi..:)
sunt 'home alone'..ai mei au plecat la un botez..iar eu..ma simt singura..:(

Ultima vacanta din liceu..
M-a adus si mai aproape de bac..de admitere..
Am in cap numai baliverne d-astea.Incerc sa nu ma gandesc la ele..dar involuntar,mintea in fuge tot acolo..
As vrea sa termin tot,cu bine..sa ma uit in urma..si sa zambesc.
Sa ajung acolo unde vreau..Si sa deschid un nou capitol..

Vreau sa-mi indeplinesc visele...

Draga Mosule..

'Draga Mosule,anul acesta nu am fost prea cuminte,dar promit ca la anul,voi fi..'
Asa imi incepeam scrisorile,an de an...an de an,in copilarie..
Imi doream jucarii,imi doream dulciuri si fructe..
Anul acesta,imi doresc sa intru la academie..atat..

Am multe amintiri,legate de Craciun..
Si anul acesta,sper sa fie unul deosebit..
V-am pupat si SARBATORI FERICITE!!

Atingandu-si visul.

este o lectie de viata.
trista.
dar am considerat ca merita sa o vedeti si voi.indeosebi intr-un format mare.

Despre echilibrul precar sau despre ce castigam si ce pierdem...

Balanta.Se inclina.Mereu.In toate partile.
Niciodata nu exista egalitate.Inclina inspre bine sau inspre rau.Nu se poate si nu o putem echilibra.
Cineva, mi-a spus ca nu pot avea totul.Intr-un fel, este adevarat, dar de ce?!
Nu ne putem multumi cu putin.Tindem catre maxim, catre bine, catre suprem, catre tot.
Eram foarte atenta la ceva..Mereu, daca pierd o persoana pentru care simteam ceva, gasesc un prieten, ce imi este alaturi.Invers, nu mi s-a intamplat niciodata. :|
Dar este foarte interesant fenomenul..inexplicabil:))

Mi s-a atras atentia asupra urmatorului fapt:am o familie minunata (:x), dar cu toate astea, nu am un EL care sa-mi fie alaturi.
Sunt doua extreme.Nu am gasit calea..de mijloc?!Este impropriu spus astfel, doar partea cu "el" ar trebui adusa la mijloc.Cealalta parte, merge mult prea bine, pentru a regresa vreodata:)
As putea spune sa este echitabila situatia.Dar nu ma multumesc cu ea, astfel.
Caut perfectiunea, cum spuneam si prin alte posturi.Mi s-a atras atentia sa caut echilibrul, in schimbul..perfectiunii.
Doar ca...nici pe una, nici pe cealalta, nu pot afirma ca..am gasit.

Bun..alte sugestii ce ar trebui sa caut?!:))
Eu devin lipsita de idei..de intuitia asupra a ceea ce merita sa fie descoperit..cunoscut..pus in balanta, pentru a-mi echilibra talerele vietii.:))

Poate e un moment lipsit de inspiratie.

Sau poate nu.

Voi afla candva.Poate va voi spune si voua ce lipseste.Sau poate nu, pentru a va determina sa cautati singuri.Si pentru a va bucura mult mai mult de ceea ce realizati singuri.

Visati!si Zambiti!

Viata e frumoasa, asa cum este ea!

Timpul..detasare..comunicare..

Din ce in ce mai des, cuplurile vor sa petreaca mai mult timp impreuna.
Asta este pe la inceput,cand vor sa se cunoasca mai bine,sa "stranga" relatiile si sa "creasca" sentimentele.
Dupa ceva vreme,unul din parteneri simte nevoia de o pauza.Se simte sufocat, ceva nu mai merge.
Uneori,ceea ce se vrea, se interpreteaza gresit.Spre exemplu, el a spus ca vrea si pauze, momente de respiro pe durata zilei,ea a inteles ca sunt definitive..Ceea ce a urmat, este evident:s-au despartit.A ramas doar o lupta a orgoliilor...
Cand ai pe cineva langa, e normal sa petreci mai mult timp cu persoana respectiva, doar ca, nici prietenii nu trebuie neglijati.
Multi, sub pretextul "prietenilor",incep o detasare lenta de iubit(a).
Toate aceste probleme ar putea fi rezolvate..E simplu, cu ajutorul comunicarii.Doar ca..lipsa ei e din ce in ce mai acuta..
Totul se termina..mereu..in principal din aceasta cauza.Oare merita?
Nu cred..


Comunicati!Iubiti!Si aveti grija!

Vreau sa cresc mic!

DEMISIE OFICIALA

Subsemnatul, va aduc la cunostinta demisia oficiala si irevocabila din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat
banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer,intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A
fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit:razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta,politicieni de
mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri (unde ...?) si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta",
navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina
a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. !!!
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti,medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT! Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Prin oras..

Nu am mai vazut orasul seara, de muult timp..Intr-un fel, imi era dor.
Este animat, este altfel..Grupulete grupulete isi dau intalnire in centru, se duc sa manance impreuna, sau daca mai prind vreo cafenea deschisa, se inghesuie cat mai multi la o masuta de maxim 4 persoane..
Nu trebuie sa ai prieten,ca sa te duci in oras..Doua fete,de vreo douazeci de ani, se plimbau la brat si povesteau,iar din cand in cand isi mai aruncau cate un ochi la cine stie ce vitrina.
Batranelele inca stateau la florarii..Am vazut ghiocei.Mi-au placut.Am cumparat doua buchetele, unul pentru mama, iar celalalt,pentru persoana cu care eram.A ramas uimita deoarece nici macar nu am intrebat cat costa, am spus simplu, ca vreau doua..
Cativa oameni, mai grabiti, alergau sa prinda autobuzul ce-i ducea catre casa..
Chiar si un om al strazii a gasit adapost intr-o masina, si se plimba cu ea, din zori si pana in seara,reusind sa faca in jurul lui un spatiu maare de tot..
Inclusiv nesimtitii se duc acasa..Pe drum, facand alte cateva "victime", adresandu-le vorbe "dragalashe".
Oameni la teatru..Oameni in restaurante..Oameni pe drum..Toti sunt intr-un du-te vino.Toti umbla insotiti, toti umbla cu gasca, toti zambesc si toti par fericiti.

Doar eu analizez lumea, bandu-mi ness-frappe'ul in fata teatrului, in singuratatea ce ma insoteste mereu si pretutindeni,indiferent daca mai este cineva cu mine..Daca ar fi EL, atunci..povestea ar fi alta..
Nu as mai avea timp sa ma uit in jurul meu, nu as mai fi atat de ganditoare..

As fi fericita.As zambi.M-as bucura.
Atat.

High:))

Am zis..si zic..iar si iar..

Speranta moare ultima..

Uite ca...iar s-a adeverit.Si acum zambesc.

Sunt fericita.Am o stare asa de placuta...Feelin' high:))