Tălpi goale şi reci
Amintiri dispărute
Iubire moartă.
28.12.2010
28 decembrie 2010
27 decembrie 2010
Oboseală
Tremur când mă gândesc la tine.Ai ajuns să mă soliciţi în asemenea manieră încât mereu mă simt atât de bine când mă odihnesc.Sunt obosită să te alerg şi prin vise.
Dar îmi place să te caut.Îmi place să te găsesc.Şi îmi place să te iubesc...
Ador să mă trezesc cu zâmbetul pe buze,pentru că ne-am întâlnit în vise.Dar detest să constat că eşti departe.
Îmi place să te alint.Şi îmi place să mă faci să mă simt deosebit.
27.12.2010
Dar îmi place să te caut.Îmi place să te găsesc.Şi îmi place să te iubesc...
Ador să mă trezesc cu zâmbetul pe buze,pentru că ne-am întâlnit în vise.Dar detest să constat că eşti departe.
Îmi place să te alint.Şi îmi place să mă faci să mă simt deosebit.
Ţine-mă de mână şi nu-mi da drumul.
Iar când o vei face...Nu uita că din suflet nu-mi vei putea fugi.
27.12.2010
25 decembrie 2010
Tumult
Era un tumult în ea, care-i lega sufletul dragostei de sufletul copilăriei din noaptea Crăciunului. Aceeaşi atingere de taină, aceeaşi depăşire a obişnuitului sufletesc, acelaşi contur de mirări, ş-acelasi monolog care simplifică sufletul, dându-i o intensitate de clopot care sună, amplificându-se prin unda muzicală. Atunci spunea mereu, cu dinţi de lapte: A venit Moş Crăciun! A venit Moş Crăciun! Şi era mică printre jucării. Acum gândul femeii spunea: Sunt cu el! Sunt cu el! Şi era fericită până la nelinişte şi spaimă: ş-atunci, ş-acum.
Nu mai e nevoie de nimic...
Totul e scris.
23 decembrie 2010
22 decembrie 2010
Gol,linişte şi abis
Şi în mijlocul nopţii,ea s-a trezit buimacă.A întins mâna şi nu l-a simţit acolo.
Coşmarul de care nu-şi amintea,nu făcea decât să-i amplifice starea de solitudine.
Pentru ea,era unul din puţinele momente când fiorul o străbătea,Când chiar îl dorea lângă ea,iar el nu era.
Se simţea ciudat.
Avea un gol în ea,un gol ce îi purta numele,iar fiori reci o străbăteau,chiar dacă era cufundată în pat,printre perne calde.
Se simţea extrem de activa,doar că sufletul o ţintuia în pat,fără să se poată mişca.
Sufletul îi vibra,asemeni indiferenţei lui.Sau asemeni frânturilor ce i le arunca,pentru a şti ca e capabilă să îi rămână credincioasă,fără să îl părăsească sau să-l alunge din inimă.
23.12.2010
Coşmarul de care nu-şi amintea,nu făcea decât să-i amplifice starea de solitudine.
Cum poţi spune că simţi golul,liniştea şi abisul,când ele îţi trec prin palme,fără să le poţi opri?
Îţi străbat sufletul,ca printr-o sită şi rămân bucăţi,care dor...
Pentru ea,era unul din puţinele momente când fiorul o străbătea,Când chiar îl dorea lângă ea,iar el nu era.
Se simţea ciudat.
Avea un gol în ea,un gol ce îi purta numele,iar fiori reci o străbăteau,chiar dacă era cufundată în pat,printre perne calde.
Se simţea extrem de activa,doar că sufletul o ţintuia în pat,fără să se poată mişca.
Sufletul îi vibra,asemeni indiferenţei lui.Sau asemeni frânturilor ce i le arunca,pentru a şti ca e capabilă să îi rămână credincioasă,fără să îl părăsească sau să-l alunge din inimă.
23.12.2010
21 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
