Timpul

-În ochii tăi îmi place să mă pierd...
-Şi mie în mare..
-Să-ţi simt parfumul cum se împrăştie-n jurul meu..
-Iar vântul să mă-nconjoare..
-Să te sărut..
-Şi ploaia să mă mângâie...
-De ce eşti aşa?
-Aşa cum?
-Rece...
-Ţi se pare...te completez...

Astea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit..
Şi anii au trecut...Şi clipele dragi,nu se mai întorceau...
Mereu avea grijă să se ducă pe unde,cândva,erau doi..

When we’re together I feel perfect
When I’m pulled away from you I fall apart
All that you say is sacred to me

Cândva...Mi-a spus că visele nu se sparg în stele...Cândva,îmi spunea că totul e frumos..
Şi paradoxul este că totul e pe dos...
Visele chiar se pot sparge...Şi nu numai în stele...

-Te-ai întors...
-Da..
-De ce...?De ce te-ai intors?Nu mă va interesa motivul plecării,doar...de ce te-ai întors?
-Nu ştiu...Îmi e dor să ies la o cafea cu tine..Îmi e dor să mă uit la tine...
-Ştiu...Dar asta nu justifică nimic..
-Păi...cred...că m-am întors,ca să-ţi fac un alt portret...
-Este..de nerefuzat,chiar dacă mi-aş dori să-ţi pot da o palmă şi să plec..
-Hai să depănăm amintiri...
-Timpul trece..nu uita...

28.11.2010

Rodii şi pământ ud..

-Mă uit la tine des...
Şi tot atât de des,îmi laşi impresia că nu te-ai schimbat...
Eşti acelaşi copil dulce,de care m-am îndrăgostit,acum mult timp...
Nu ştiu ce am văzut la tine..Nici acum nu ştiu..
Faptul că dragostea ta miroase a pământ ud,faptul că păru-ţi blond încă se joacă în vânt,mângâiat de soare sau pentru că ochii tăi mari ştiu atât de bine să ascundă sau să arate sufletul tău...
Nu ştiu...Şi sincer,nu vreau să ştiu...
Îmi eşti drag...
Şi mereu când te văd,mă văd pe mine,în copilărie..
Îmi eşti drag.
Nu aş vrea să te pierd..Dar ştii şi tu,că ochii care nu se văd,se uită...

-Ştiu ceea ce zici..
Acelaşi lucru îl simt şi eu..Îmi e greu să te caracterizez..Nu mi-ar ajunge toate cărţile şi dicţionarele lumii,pentru a te restrânge,atât de primitiv,la nişte cuvinte..
Îmi placi...
Şi totuşi...oare e bine?

-Ce să fie bine?
Faptul că ne iubim şi nu recunoaştem acest lucru?Sau faptul că ne jucăm,făcându-ne rău?

-Nu am idee....Uneori,am tendinţa de a renunţa...Şi nu pentru că îmi e greu,ci...pentru că mă doare...

-Ce te doare?Că îţi stau lângă,mereu?Sau faptul că te iubesc,mai mult decât o poţi face tu?

-Nu ştiu..Vreau doar să fie bine...

Iar ea,a rămas mereu cu mirosul de pământ ud,în nări,iar el...cu parfumul rodiilor proaspăt decojite,aşa cum mâinile ei îl păstrau mereu..

28.11.2010

Farul sufletelor

Departe-n zare
o lumina mare
Ghideaza vapoare.

Dar oare,sufletul,
Dupa ce lumina
Se invarte el?
Negura alba
Trebuie sparta
Cu o dalta
Sau cu un ciocan.

27.11.2010

Suflet nomad. II

Se uita in ochii ei,cu atata dorinta si atata teama..
Ea il privea pe el...Cu naivitate..frica..si iubire..

-Nu-ti cer sa ma intelegi..Doar accepta-ma..
-Mi-e greu..cred ca realizezi asta...E bine,dar nu perfect..
-Stiu..Si stiu ca eu sunt singura de vina...Dar pana la urma...Asta sunt eu...vulcanica,imprevizibila..predispusa la greseli..si la nomadism...Cred ca esti constient de asta,scumpule iubit..
-Da...stiu asta..Si tocmai d-asta imi este foarte greu..Te inteleg si stiu ce simti,doar ca..gandeste-te ca nici mie nu-mi e usor..
-Iti spun,cu mana pe suflet,ca nu eu imi doresc sa 'fug' dintr-un suflet in altul...nu eu imi doresc sa fac rau..si cu toate astea,neintentionat,tot le fac...Nu mi-am propus sa fac toate astea si...totusi..le fac
-Am rabdare.
-Rabdarea ta doare...Poate mult mai tare decat ce-ti fac eu tie...Doare tocmai pentru ca..ai rabdare...
Stii...te iubesc..nu stiu daca ma crezi...Dar..orice as face,stiu unde mi-e bine...Mereu vei fi 'casa' mea,'casa' nomadului...
-Dar,scumpo,nomadul nu are casa..
-Da..atunci...calul meu.nomadul,intr-adevar..are doar un cal...Prieten,si la bine si la rau...Iti multumesc..dar...Nu stiu...Mi-e greu..
-Te inteleg.Si tocmai d-asta,iti stau langa.Orice ar fi.
-Iti dai seama,ca bine nu va fi,nu?Ca e posibil sa fug,iar si iar..?Asta-mi e caracteristica...Fug.de unde e cald.
-Stiu..
-Cum poti fii atat de calm?Si cald?In ciuda ratacirilor mele?
-Nu am idee..poate pentru ca tin la tine mai mult decat ar trebui?

Ani la rand,ea a tot fugit..si s-a intors..mereu a fost primita cu bratele deschise..mereu s-au cautat,mereu s-au gasit si tot atat de mereu,s-au pierdut iar...
Ca sa se regaseasca iar..

-Mi-ai lipsit...
-Si tu mie..
-As vrea sa te mai intreb daca o sa mai fugi..
-Nu pot sa-ti dau un raspuns..
-Fiica risipitoare..
-Stiu...
-As fi putut fi eu fiul risipitor...
-Iubite,nu-ti sta in fire.Ai fi incercat doar sa-mi calci pe urme..si atat.Fara succes insa..
-Imi dau seama...fuga face parte din tine.la fel ca si intoarcerea..
-Fugi si tu macar o data...Te rog...
-Nu pot.Voi fi ancora ta.Macar atat..
-Iti multumesc..

Si in continuare,ea a ratacit....
Nu si-a putut schimba sufletul...Cald...
Dar niciodata incatusat..

27.11.2010

Bombonica muzicala-Where is my mind

Ambiguitate..

Te ador.
Încă de mică,te ador.Din clipa în care te-am gustat şi te-am aflat,nu m-am mai putut despărţi de tine..
Mi-ai fost şi prietenă şi duşmancă..
Fericirea mea este relativă,dar cu tine,care îmi eliberezi atâtea endorfine,mă simt completă..
Îmi place să te muşc...Îmi place să te iau cu mine peste tot..
Îmi dai atâta energie,mă umplii de vitalitate...
Este uimitor cum simt nevoia uneori,să fug şi să te caut..Să te iau iar cu mine..Şi să te termin..
Să te simt rece.Aşa îmi placi...Rece..Şi totodata dulce...
Uneori te dai inaccesibilă...Nu mă laşi să-mi înfig dinţii în tine...Tocmai pentru că eşti rece...
Dar te dai rapid pe brazdă..Şi atunci...
Eu iar sunt fericită...

Simt nevoia să fii mereu cu mine...
Rămâi cu mine..
Eşti una dintre plăcerile mele...Uneori bune,alteori nebune;).

Îmi placi...



(PS:ciocolataaaaaa!)

25.11.2010

Greşeli..

Şi într-o atmosferă intimă şi caldă,ea şi-a permis să pătrundă...
Fără să ştie că intră în universul ei...Că fiecare prezenţă o zdruncină şi o întristează..Fără să ştie că defapt...Toţi aleargă în cerc...

-îmi e bine doar cu tine...Îmi place să îmi petrec timpul cu tine..doar cu tine..
-într-adevăr...nu credeam că o cafea poate conţine atâtea sentimente şi atâtea clipe frumoase..
-Ştiu..lângă tine mă simt eu...Doar că...sunt multe lucruri la mijloc...Şi dor..
-Cunosc...Şi cu toate astea..Şi eu sunt prins la mijloc..
-Îţi zic...greşeşti..răneşti mult..Dar nici nu ştii să te joci.Faci greşeli elementare,dragule drag..Cum e posibil să amesteci treburile în halul ăsta?
-Nu ştiu..şi eu sunt confuz...
-Nu mai răni..că nu e bine...

Şi aşa...fiecare în universul său...a aşteptat ca timpul să treacă...să se liniştească apele..şi totul să fie bine...

Timpul trece...Mereu se văd..Mereu se întâlnesc..
Şi mereu se fac aceleaşi greşeli...

23.11.2010