Despre fericire sau cum sa nu gandesti mult!

Gandesc..deci exist!

Asa ar spune multi.
Doar ca...mereu,cand gandim foarte mult,avem tendinta de a despica in mai mult de patru,firul.Si atunci,apar intrebari precum 'ce?cum?cand?e bine?e rau?mai fac?renunt?'
Am trecut si eu prin perioada in care vroiam sa fac ceva,analizam cu si mai multa atentie si renuntam.Si asta nu era nimic..Doar ca apareau regretele,si dorinta de a aparea o oportunitate,ca sa fac acel ceva.Si partea urata venea fix in momentul cand nu se mai putea face absolut nimic.
Am invatat sa profit de orice oportunitate..Sa fac totul,astfel incat sa fiu fericita si bine dispusa..Sa imi fie mie bine.Sa tin cont si de cei din jurul meu,doar ca intr-o masura mai mica,fata de cat ar trebui sa-mi pese de mine...
Am invatat ca ocaziile pot fi unice.Ca fericirea e cea de care avem nevoie..Ca e bine sa zambim si sa avem moralul ridicat..
Am invatat ca fara speranta,nimic nu poate fi facut..Ca fara incredere in sine,totul se duce pe apa sambetei...
Am invatat ca pentru a fi bine,trebuie sa incercam totul...Sa nu renuntam in ceea ce credem si in ceea ce simtim..
Am invatat ca trebuie sa ne pastram constiinta curata..si cand nu putem asta,sa ii dam o 'vacanta'.E spre binele nostru.Spre binele tuturor.
Am invatat sa iubesc.Si sa spun ceea ce simt..
Am invatat sa fac multe..Si mai ales sa fac ceea ce-mi place.
Sa gandesc nici mai mult nici mai putin in unele situatii..In altele sa gandesc foarte mult..SI uneori..deloc...Pentru asta,fac parte din grupul kamikazelor...
Am invatat sa am o stea in care sa cred..O stea care sa nu se sparga de neimpliniri,iluzii si tristeti...
Am invatat sa fac sa imi fie bine.Sa fiu si impulsiva.Si rea.Si egoista.
Sau blanda.Iubitoare.SI simpatica.

Fericiti cei saraci cu duhul..

Despre impulsivitate sau decizii gresite

Impulsivitatea este o traasatura de caracter,ce defineste majoritatea oamenilor.
Cand doi impulsivi se intalnesc, ies scantei.E ca in proverbul acela cu pietrele tari.

Dar acest lucru,nu e favorabil niciunuia dintre ei.La repezeala,pot fi spuse lucruri grele care mai tarziu isi pun intr-un fel amprenta, sau pot fi facute gesturi fara noima(gen violenta).
Macar unul din oameni sa renunte,pentru o clipa la propria mandrie si repezeala, si sa se ghideze dupa vorba 'ceea ca "dashteptu' cedeaza".In felul acesta, furia si impulsivitatea celuilalt se domolesc,relatia fiind salvata la timp.

Sunt impulsiva.Nu mereu.
Am momentele mele in care sunt incapatanata si nu accept niciun sfat sau nicio parere.Atunci,prefer sa ma inchid in mine si sa nu "trag cu rautati".Ulterior,dupa ce ma linistesc, judec iar, observand diferentele dintre clipele dominate de respectivele pusee de "dictatorism" si cele normale.
Stiu sa si las de la mine, dar doar cu persoanele care merita,chiar daca "mor cu dreptatea in mana".Dupa ce apele se mai linistesc, redeschid subiectul(daca e asa de important) di despicam firu-n patru.Dar,cand vine vorba de dreptate si persoane (sa zicem) neimportante, incerc sa le arat,cu ajutorul arsenalului de argumente,de partea cui sta 'porumbelul' disputat,pentru a fi sigura ca e acolo unde trebe':adica la mine.
Daca n-am dreptate, asta e, recunosc,ca doar nu-mi cade gura.
Exemplele de genul acesta,pot continua la nesfarsit,iesind din sfera generalitatii si intrand in cea a concretului.


Dar acum, ne limitam la atat.
Episoadele de felul acesta, vor mai urma.
Cu siguranta!

Pana atunci, incercati sa fiti oameni cu capul pe umeri,ca sa fiti siguri ca nimeeni nu va va da la intors;)


ps:mi-a placut imaginea.e un pusti impulsiv,violent,care s-a izolat pentru siguranta sa si a celorlalti