Om de lut,
Plamadit din praf!
Chiar nu stii ca esti
O creatie ce trebuia a fi perfecta?
Om de lut,
Plamadit din colb!
Chiar nu stii ca esti din bine,
O creatie-a lui Dumnezeu?
Om de lut,
Plamadit din neant!
Chiar nu stii ca esti din rau,
O creatie-a satanei?
Om de lut,oare chiar nu stii
Ca nu esti nici perfect,nici bun,nici rau?
Om de lut,opreste-te sa speri,
Si topeste-te in apa,
Desavarseste-te in foc
Si distruge-te-n pamant!
1 comentarii:
Frumoasa poezie. Adesea si eu ma intreb cum am fost plamadita. Parca nu mai am viata, parca sunt numai rau...am zile cand sunt foarte buna si linistita... sunt un paradox.
Trimiteți un comentariu