Despre deznadejde...

Despre deznadejde..
Se pot scrie romane.Se pot da sute de exemple.Putem continua la nesfarsit.

Dar ma voi rezuma la mai putin de atat.

Deznadejdea,pusa fata in fata cu o oglinda, ajunge sa nu mai aiba incredere in ea..Se sperie si fuge.
Foarte rar,e incapatanata si stariue in fata sperantei si a ambitiei.
Nu inteleg cum, fara sa se porneasca la drum, disperarea a pus stapanire pe , sa zicem, X'ulescu.
Nu mai e capabil sa vada ca are in fata o groaza de timp pentru a face ceea ce si-a propus, nu poate realiza ca nu e tarziu.Panica il indeamna la depresii,la stari de genul "nu-sunt-capabil-sunt-incompetent-o-sa-fac-o-varza-totala-voi-esua".Si din aceasta cauza, in loc sa se concentreze pe ce are de facut, se gandeste la esec,ajungand involuntar sa se ghideze dupa el.
X'ulescu isi doreste.Dar se pare ca pica prada deznadejdii,mult mai usor ca un animal in ghearele unui vultur..
Poate timpul il va ajuta.Sau poate cei din jurul lui.
Sau poate el.
Inainte sa fie prea tarziu.

Indiferent ce si cum,sunt cativa oameni care cred in X'ulescu,in reusita lui,dar si in faptul ca,ambitios fiind,va castiga batalia cu..deznadejdea...