Nepăsare.

Mă uit la tine cum vrei să pleci.Vrei să ieşi pe uşă şi să laşi totul în urmă.
Eşti atât de schimbat în momentele acelea.Eşti alt om...

Nu înţelegi cum pot să mă uit la tine atât de blând,cum pot să te sărut într-una fără să mai vreau altceva.Cum pot să mă lipesc de tine şi să stau la pieptul tău,fără să scot un cuvânt.
Ador să fiu în braţele tale,să mă săruţi pe frunte.Iubesc să stau de vorbă cu tine,să bem din aceeaşi cană...
Îmi placi.Şi tu eşti indiferent.
Te minunezi de curcubeul starilor mele sufleteşti şi totul ţi se pare o joacă.O joacă în care crezi că faci regulile,doar că există şi momente în care din fiinţa blândă şi iubitoare,cu săruturi dulci şi privire gingaşă,devin brutală în priviri şi tăioasă-n vorbe.
Tu vrei să vezi reacţii,eu vreau să te iubesc.
Sunt două lucruri diferite...

Nu suport să văd cum stai în uşă şi să îţi simt ultimul sărut,pe buze.
Detest când vrei să pleci,fără să ştiu când te vei întoarce.Mi se pare ciudat când te întrebi ce-i cu mine şi mie mi se pare de-a dreptul imposibil să văd că nu realizezi ce-i cu mine.Că-mi pasă de tine,că îmi placi şi-mi eşti drag.Probabil crezi că mi-a mai zburat încă o ţiglă.
Eu sunt nebună de iubire.
Tu...
de nepăsare.

Cafeaua pe care o bem împreuna...
Pentru mine e binecuvâtnare.
Pentru tine...
probabil doar o cafea...

19.1.2011