Aş vrea să mă pot provoca.Să pot să duc şi la capăt.Să îmi şi iasă ceea ce îmi propun,doar că...este prea...mă rog,împotriva mea.
Aş vrea să mă-ntorc cu spatele şi să nu îmi pese.Să pot să trântesc o uşă fără să mă sperii de tremurul pereţilor.Să rup o floare şi să mă bucur de mirosul ei,nu doar de cum arată în vază.
Aş vrea să pot să uit de noi-ul imaginaţiei mele,să pot să respir fără să mă sufoace aerul ce-l respiri şi tu,să înot în aceeaşi mare cu tine,fără să-mi doresc să mă fure un val.
Mi-ar plăcea să pot să fiu impasibilă rugăminţilor tale,să simt frig când e frig şi cald când e cald, nu invers,datorită ţie.Aş vrea ca atingerile tale să nu mă mai înfioare,aş vrea ca atunci când te văd să nu mai simt furnicături în vârful degetelor.
Muzica ce-mi place mie aş vrea să nu-ţi placă şi tie...Aş vrea să nu mă lege nimic de tine,dar culmea este că,indiferent ce aş face,mintea tot la tine-mi zboară.
Ar fi frumos,dacă m-aş detaşa de o iubire imaginată şi aş trăi-o lângă tine,pe cea reală...
Te provoc pe tine.
Să fii lângă mine,mereu.
Te provoc...
să mă iubeşti...
3.1.2011
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu