Nu pleca

Cu el prin casă,nu se simţea nici stânjenită,dar nici în largul ei.
Se ştiau de o lungă perioadă de timp.Ei îi era drag,lui îi era simpatică.Încercau să se apropie şi totuşi erau timizi.

-Ce faci?
-Citesc.Nu vii lângă mine?

Şi s-a aşezat lângă ea.Cu capul sprijinit pe umarul ei.Se uita în cartea pe care o lectura şi frânturi îi alergau prin faţa ochilor.
Şi într-un final,a adormit.

Atunci,cu mişcări blânde,l-a mângâiat pe faţă.Şi-a plimbat buzele-i moi pe obrazul proaspăt ras.Adora să facă acest gest.Adora să simta mirosul proaspăt cum îi invadează nările şi cum rămâne ca o amprentă,pe pielea ei.

L-a sărutat.Întâi timid,apoi intens.Şi lui i-a plăcut,pentru că mai vroia.

Stând în pat,au început să vorbeasca,extrem de deschis.Ea adora asta,iar el se simţea în largul lui.
Când nu era atent,îl mai săruta blând.Pe frunte,în palmă,pe obraz sau pe unde îi mai veneau idei.

-De ce eşti blândă?Dintr-odată,ai devenit altfel...
-Adică?!
-Păi...Înainte încercai să mă domini,râdeai foarte mult,şi...
-Ah
-Da.Şi acum,în ochii tăi,pentru o fracţiune văd teamă,dar te văd fericită.Zâmbeşti.Nu mai eşti galăgioasă,eşti blândă.Mă săruţi...

Dimineaţa i-a găsit îmbrăţişaţi.Aerul rece pătrundea în cameră.

Cu ochii roşii de oboseală,i-a soptit:'Mi-a plăcut noaptea asta.A fost superbă.Am stat îmbrăţişaţi,am vorbit,ne-am alintat...A fost superb.Te rog,nu pleca...'



16.1.2011