De pe un ţărm stâncos
Departe-n zare
O corabie mare
Stă să se lovească.
Nu ai fost capabil
Să o ţii departe?
Sau oi vrea,tu,oare
Să o laşi să piară?
Scumpe căpitane,
Dac'o las să piară,
Cu ocazia asta
O să pier şi eu.
Şi de data asta
O să-mi fie bine
Căci sufletul mă doare
Şi inima-mi plânge.
Şi aşa,el a lăsat
Ca stâncile s-o muşte
Să o spargă-n fragmente
Şi în speranţe...
23.11.2010
23 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu