Jertfa

Frig afara...
Ploaie..
Totul ud...si ea,stand in casa,cu nasul lipit de geam...

-Mandro,m-ai mai fi asteptat daca mai dura?
-Sigur ca da,copile..De ce ma intrebi asta?Stii ca as astepta si o viata,ca tu sa te intorci la mine..
-Ador cand imi spui asta...
-Si eu ador sa vad ca mereu iti ghidezi pasii dupa suflet..

Ploaia batea in geam si noaptea venea cu pasi repezi.
Franturi de vorbe,usi trantite...
Somn.


Catre dimineata,ea realiza mereu ca doar pe el il dorea..Ca il viseaza,ca se gandeste doar la el,chiar daca in mod normal,ar fi trebuit sa astepte pe altcineva..
Mereu incerca sa pastreze zambetul pe buze,sa para vesela si mai ales ca toate merg bine..
Doar ca...nu era asa...

Si intr-o zi,ea a fugit de acasa,doar cu el in gand..
A fugit la marginea marii si l-a asteptat..S-a uitat pe cer si totul se intunecase..Marea era foarte agitata,iar ultimii pescarusi care calcau pe urmele ei,lasate in nisip,si-au luat zborul..
Statea si se intreba daca el va veni..

Cu o gutuie in buzunar,ca sa-si pastreze sufletul langa ea,statea mereu.
In momentul acela,se hotarase.
Si de pe cel mai lung si indepartat dig,a aruncat-o in spuma marii.
Ca pe o jertfa,aceasta a acceptat-o iar sufletul s-a eliberat de sub jugul tristetii.

Cu pasi lenti si alunecosi..ea mergea inapoi,catre plaja..
Cerul devenea putin mai luminos,dar norii in continuare se ingramadeau pe el...
Si mare i-a fost surpriza..

In capatul digului,el statea linistit si-si fuma tigarea..Scotea fumul lent,il savura si se desfata cu gustul tutunului proaspat.
Ea s-a uitat la el si cu o miscare sigura si ampla,a tras-o la pieptul lui..

Iar cerul inghetat a lasat sa cada primul fulg de nea.


20.11.2010