Timpul

-În ochii tăi îmi place să mă pierd...
-Şi mie în mare..
-Să-ţi simt parfumul cum se împrăştie-n jurul meu..
-Iar vântul să mă-nconjoare..
-Să te sărut..
-Şi ploaia să mă mângâie...
-De ce eşti aşa?
-Aşa cum?
-Rece...
-Ţi se pare...te completez...

Astea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit..
Şi anii au trecut...Şi clipele dragi,nu se mai întorceau...
Mereu avea grijă să se ducă pe unde,cândva,erau doi..

When we’re together I feel perfect
When I’m pulled away from you I fall apart
All that you say is sacred to me

Cândva...Mi-a spus că visele nu se sparg în stele...Cândva,îmi spunea că totul e frumos..
Şi paradoxul este că totul e pe dos...
Visele chiar se pot sparge...Şi nu numai în stele...

-Te-ai întors...
-Da..
-De ce...?De ce te-ai intors?Nu mă va interesa motivul plecării,doar...de ce te-ai întors?
-Nu ştiu...Îmi e dor să ies la o cafea cu tine..Îmi e dor să mă uit la tine...
-Ştiu...Dar asta nu justifică nimic..
-Păi...cred...că m-am întors,ca să-ţi fac un alt portret...
-Este..de nerefuzat,chiar dacă mi-aş dori să-ţi pot da o palmă şi să plec..
-Hai să depănăm amintiri...
-Timpul trece..nu uita...

28.11.2010