“(…) îmi doresc pe cineva care să fie aspru la nevoie şi care să mă iubească până la moarte şi care să ştie că dragostea e la fel de puternică precum moartea şi să fie de partea mea toată viaţa. Îmi doresc pe cineva care să mă distrugă şi să se lase distrus de către mine. Sunt multe forme de dragoste şi afecţiune; unii îşi pot petrece toată viaţa împreună, fără să-şi ştie numele unul altuia. Să dai un nume e un proces dificil, care ia mult timp; numele trebuie să dea seama de esenţă şi înseamnă putere. Însă cine te cheamă acasă în nopţile de nebunie? Doar cel sau cea care îţi ştie numele.”
(sursa: Jeanette Winterson – “Portocalele nu sunt singurele fructe”)
Mi-a placut la nebunie citatul asta.L-am gasit cand ma 'plimbam" prin blogosfera.
Fiecare om are suflet.Si nu multi sunt in stare sa asculte cantecul lui.Unii nu il aud,altii nu ii stiu glasul,sau pur si simplu nu-l inteleg.
Cand cineva ti-l stie,te cunoaste bine.
Si doar acel cineva poate 'discuta' cu tine,chemandu-te 'acasa',adica langa sufletul sau.
Mi-am amintit de melodia asta.se potriveste ca o manusa cu citatul:D
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu