Frunzele copacilor cad…Se desprind gingas de pe ramura, facand ca cerul sa para colorat…Pe jos, se astern tacute, dar fosnesc suav sub pasul unei persoane grabite…
Randunelele deja pleaca…E prea frig pentru ele…Pleaca stoluri stoluri, iar apusurile devin melancolice…
Doar un nor gri isi face aparitia la orizont..A fost purtat de departe, incarcat cu ploaie…Dar ea nu va cadea prea curand…Doar “ne ameninta”…Soarele este mereu puternic…El nu ne va lasa prada lacrimilor cerului…
Pe strada, oamenii sunt din ce in ce mai rari…Sunt zgribuliti, infofoliti, care mai de care mai grabiti…E doar secolul vitezei!?Dar mereu sunt vazuti cu roadele toamnei…Pregatesc totul pentru iarna..Deja…!?
Nu constientizez nimic…Nimic din ce-I in jurul meu, nimic din ce se intampla…Ma hranesc cu seva fericirii…Nimic mai mult…
Doar un copil vine si-mi intinde o gutuie aurie, parfumata si pufoasa…
In acel moment, ploaia incepe, ascunzandu-mi lacrimile amare ce nu mai contenesc a curge din ochii negri ca noaptea…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu