Flacara

De ani si ani eu pribegesc
Prin ploi si vant
Frig si zloata
Si te caut cu lumina
Mereu mai slaba
Mereu mai pala..


De atata oboseala,
Flacara mi se stingea
Si refuzam sa o las sa moara.
Imi ardeam degetele,
Palmele ma usturau
Si induram cu stoicism
Toate cele ce urmau...


Speram sa reusesc
Dar speranta imi murea..
Si pribegind in neantul negru
Lumanarea se stingea.