Şi în miezul nopţii m-am trezit singură...
Ultimele certuri m-au extenuat,la propriu...Pic lată după fiecare discuţie,de parcă aş fi în permanenţă beata..Nu mai pot să-ţi tin piept,tu nu te vezi cât eşti?
Şi îmi arunci în faţă cuvinte dure...Oi fi eu aşa cum spui,dar nu vezi că am un suflet?Unul singur,da!..
Şi nu te întrebi de ce e doar unul,nu?Îti zic eu,prostule!Am unul singur,ca să te iubesc pe tine,nerecunoscătorul fiu ce-mi risipeşte dragostea,în primele muieri întâlnite în cale..
Tu le dai lor ceea ce eu îţi cerşesc:iubirea ta şi mai presus,aprecierea ta..Dar nu vezi că,defapt,doar lângă mine eşti bărbat...?
Când încă îmi aruncai cu lucruri prin casă când ne certam,aveai o privire de animal turbat,pe care o adoram..Îmi făcea plăcere să te scot din sărite,să îmi arunci totul în faţă,pentru că doar astfel mă îndârjeam,şi puteam să te urăsc..
Astea sunt singurele momente de slabiciune.
Alea in care te...
iubesc
şi tu..
eşti om.
15 septembrie 2010
17 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Seamănă izbitor de tare cu ce mi-a spus fosta prietenă înainte să arunce în mine cu o tot ce-a găsit prin cale:)) Sper ca el-ul tau sa nu sfarseasca la fel.
nu...'el'-ul meu e fictional.nimic mai mult.
nu as suporta asa ceva.
nici eu nu stiu de unde am atata imaginatie,sa scriu in detaliu certuri de care n-am avut parte.:-??
nu o zic cu regret:).doamne fereste.
dar...
dunno
Trimiteți un comentariu