Să vie Bazarcă!-citate

Dar era atata dimineata in tineretea ei si atata miere in culoare,ca ochiul care o cerceta nu putea ajunge pana la foamea trupului si intunecata lene a sufletului.

Roti care trec,trec,trec...Si-s oameni,nu roti si la fel te calca..

Si mirosea aatat de intens a frunza-n soare,ca parca se ivea salin,in spatiul vast stralucitor,mirosul ud al marilor..

Ceea ce se intampla in ea era atat de nebulos si oarecum feeric incat simtea inauntu,in abisul numit sfulet,ceea ce vezi in noptile de august pe cer:ploaia de stele.

Ceilalti,cand o masurau,ii dadeau senzatia penibila a trupului:sani,coapse,pulpe in asa masura,incat nicodata nu se simtea de ajuns de imbracata pentru astfel de priviri.Acesta,dimpotriva,ii dadea senzatia nuda a sufletului..

Fata lui Ingrid se acoperi de suras,dar inchise ochii ca sa nu vada nimeni ca-i vine sa fie fericita.

Incepura niste secunde cu prabusiri de stele in fiecare,cu fumegari de triste inoptari.Pana cand si obrajii se acoperira lung de lacrimi.

Dar era o drijdie de aur vechi,fierbinte,cu traiectorie luminoasa de stea cazatoare.
Din nou picara stelele ca intr-o noapte de august..
Din nou fu cald,fu bine,fu nebulos.
Si apoi nu mai fu nimic ca la inceput de lume.Sau ca la sfarsit.

Cine sunt eu?Spune-mi tu,Doamne,ca oamenii nu vor sa-mi spuna..

Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea - si rad de cate-ascult
Ca de dureri straine?Parc-am murit de mult

Durerile devin amintiri,cand ranile se-nchid,lasand visare si melancolie.

Numai ca a fi femeie fata de un barbaat,pentru majoritatea femeilor inseamna trup.Sigrid insa facea parte din minoritatea suflet.

Nu te teme,eroule.Nu meriti cinstea unui glonte.Nici puterea unei palme nu o am.Te dispretuiesc.Du-te.Esti barbat.Si esti mare.Du-te palmuit de dispretul meu absolut.

Mult timp ramase cu fereastra deschisa,sa o bata iarna in obraz.

Mirosea a dragoste trupeasca in vazduhul umed,din pamantul ud,strapuns de preajma ierburilor.