Sala de spectacol e plina
Oamenii-au venit de-acasa
Invesmantati in blanuri si matasuri
Dar liniste!
Orchestra canta,un parfum subtil se raspandeste
Si maestrull isi incepe mistica glasuire.
Peste ani si ani,sala ramane goala
Odata ce-a plecat maestrul
La Scala din MIlano...
Si oamenii,rand pe rand s-au dus
Considerand ca nu se merita
Sa asculte orchestra
Fara misticul maestru..
Cortina cade
Catifeaua se rupe
Si in urma ramne doar un nor de praf..
Moliile-o mananca
Dirijorul moare
Si orchestra tace
Sub insemnul pieirii...
noiembrie 2009
13 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu